17 definiții pentru ademenitor adimenitor

ademenitór, -oáre a [At: BELDIMAN, O. 21 / V: (reg) -minitór, -oáre / Pl: -i, -oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademenește (1) Si: atrăgător, ispititor, tentant. 2 Care ademenește (2) Si: amăgitor, înșelător.

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor.

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106.

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.

ademenitór adj. m., pl. ademenitóri; f. sg. și pl. ademenitoáre

ademenitór adj. m., pl. ademenitóri; f. sg. și pl. ademenitoáre

ADEMENITÓR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~oare.) 2. s., adj. v. seducător.

Ademenitor ≠ dezgustător, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos

ADEMENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ademenește; care atrage; care farmecă. Propunere ~oare. /a ademeni + suf. ~tor

ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.

adimenitór, -oáre a vz ademenitor

ADIMENITÓR, -OÁRE adj. v. ademenitor.

ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor.

ADIMENITÓR, -OÁRE adj. v. ademenitor.

ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADEMENITÓR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. s., adj. amăgitor, înșelător, seducător, (rar) momitór, (înv.) balamút, celuitór, prilăstitór, prilestéț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: ademenitor
ademenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ademenitor ademenitorul ademenitoare ademenitoarea
plural ademenitori ademenitorii ademenitoare ademenitoarele
genitiv-dativ singular ademenitor ademenitorului ademenitoare ademenitoarei
plural ademenitori ademenitorilor ademenitoare ademenitoarelor
vocativ singular
plural
adimenitor
adjectiv (A66) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adimenitor adimenitorul adimenitoare adimenitoarea
plural adimenitori adimenitorii adimenitoare adimenitoarele
genitiv-dativ singular adimenitor adimenitorului adimenitoare adimenitoarei
plural adimenitori adimenitorilor adimenitoare adimenitoarelor
vocativ singular
plural