3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ademenit1 sn [At: GANE, CONV. LIT. XX, 130 / Pl: ~uri / E: ademeni] (Nob) Ademenire (3).

ademenit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 109 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~iți, ~e / E: ademeni] 1 Care este determinat, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: atras, ispitit, sedus (1), tentat. 2 Care este indus în eroare Si: amăgit, înșelat.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit. ♦ Sedus. 2. (Neobișnuit) Încîntat, fermecat, vrăjit. (Atestat în forma adimenit) Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». Petre Majă-adimenit, Din somn dulce s-a trezit. ALECSANDRI, P. A. 96. – Variantă: adimenít, -ă adj.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit; sedus. 2. (Rar) Încîntat, fermecat. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. adomány.

ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. adomány.

ADIMENÍ vb. IV v. ademeni.

ADIMENÍT, -Ă adj. v. ademenit.

adămănit2, ~ă[1] a vz ademenit2

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adămănit1[1] sn vz ademenit1

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ademeni vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110 / V: (reg) ~mini, adimeni, adămăni / Pzi: ~nesc / E: ns cf mg adomány] 1 (D. oameni) A determina, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: a atrage, a ispiti, a tenta. 2 A induce în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înșela, a momi (1), (îrg) a prilești (1), (îvr) a arvoni, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales despre bărbați; c.i. fete sau femei) A seduce (1).

ademinit2, ~ă[1] a vz ademenit2 corectată

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ademinit1[1] sn vz ademenit1 corectată

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adimenit1[1] sn vz ademenit1

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.

ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. ◊ A seduce. 2. Refl. (Rar, atestat în forma regională adimeni) A se liniști pe sine însuși, a se amăgi, a se înșela. Iară împăratul... curmindu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. 3. Refl. (Neobișnuit, atestat în forma adimeni) A se minuna, a se încînta. Oricine-n cale ne-ntilnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. - Variante: (regional) ademiní (SBIERA, P. 246), adimení (ODOBESCU, S. I 80, NEGRUZZI, S. I 19) vb. VI.

ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încînta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Comp. magh. adomány.

A ADEMENÍ ~ésc tranz. 1) A atrage prin calitățile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înșela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înșela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány

ademenì v. 1. a atrage: averea ademenește pe om; 2. a amăgi, a înșela: puse să-l ademenească. [Vechiu-rom.: ademană, dar = ung. ADOMÀNY].

adămănésc v. tr. (d. adămană). Trans. Ademenesc. Maram. Împrumut cu dobîndă, înșel.

ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin vorbe, banĭ, frumuseță ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s’ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 să ademenească

ademení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ademeneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADEMENÍT adj. 1. v. înșelat. 2. v. sedus.

ADEMENIT adj. 1. amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. amăgit, înșelat, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)

ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înșela. 3. v. seduce.

ADEMENI vb. 1. a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 2. a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 3. a seduce. (O ~ și apoi o părăsește.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ademení (ademenésc, ademenít), vb.1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomány „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).

Intrare: ademenit (adj.)
ademenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenit
  • ademenitul
  • ademenitu‑
  • ademeni
  • ademenita
plural
  • ademeniți
  • ademeniții
  • ademenite
  • ademenitele
genitiv-dativ singular
  • ademenit
  • ademenitului
  • ademenite
  • ademenitei
plural
  • ademeniți
  • ademeniților
  • ademenite
  • ademenitelor
vocativ singular
plural
adimenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenit
  • adimenitul
  • adimenitu‑
  • adimeni
  • adimenita
plural
  • adimeniți
  • adimeniții
  • adimenite
  • adimenitele
genitiv-dativ singular
  • adimenit
  • adimenitului
  • adimenite
  • adimenitei
plural
  • adimeniți
  • adimeniților
  • adimenite
  • adimenitelor
vocativ singular
plural
ademinit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinit
  • ademinitul
  • ademini
  • ademinita
plural
  • ademiniți
  • ademiniții
  • ademinite
  • ademinitele
genitiv-dativ singular
  • ademinit
  • ademinitului
  • ademinite
  • ademinitei
plural
  • ademiniți
  • ademiniților
  • ademinite
  • ademinitelor
vocativ singular
plural
adămănit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adămănit
  • adămănitul
  • adămăni
  • adămănita
plural
  • adămăniți
  • adămăniții
  • adămănite
  • adămănitele
genitiv-dativ singular
  • adămănit
  • adămănitului
  • adămănite
  • adămănitei
plural
  • adămăniți
  • adămăniților
  • adămănite
  • adămănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ademenit (s.n.)
ademenit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenit
  • ademenitul
  • ademenitu‑
plural
  • ademenituri
  • ademeniturile
genitiv-dativ singular
  • ademenit
  • ademenitului
plural
  • ademenituri
  • ademeniturilor
vocativ singular
plural
ademinit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinit
  • ademinitul
plural
  • ademinituri
  • ademiniturile
genitiv-dativ singular
  • ademinit
  • ademinitului
plural
  • ademinituri
  • ademiniturilor
vocativ singular
plural
adimenit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenit
  • adimenitul
  • adimenitu‑
plural
  • adimenituri
  • adimeniturile
genitiv-dativ singular
  • adimenit
  • adimenitului
plural
  • adimenituri
  • adimeniturilor
vocativ singular
plural
adămănit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adămănit
  • adămănitul
plural
  • adămănituri
  • adămăniturile
genitiv-dativ singular
  • adămănit
  • adămănitului
plural
  • adămănituri
  • adămăniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ademeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ademeni
  • ademenire
  • ademenit
  • ademenitu‑
  • ademenind
  • ademenindu‑
singular plural
  • ademenește
  • ademeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ademenesc
(să)
  • ademenesc
  • ademeneam
  • ademenii
  • ademenisem
a II-a (tu)
  • ademenești
(să)
  • ademenești
  • ademeneai
  • ademeniși
  • ademeniseși
a III-a (el, ea)
  • ademenește
(să)
  • ademenească
  • ademenea
  • ademeni
  • ademenise
plural I (noi)
  • ademenim
(să)
  • ademenim
  • ademeneam
  • ademenirăm
  • ademeniserăm
  • ademenisem
a II-a (voi)
  • ademeniți
(să)
  • ademeniți
  • ademeneați
  • ademenirăți
  • ademeniserăți
  • ademeniseți
a III-a (ei, ele)
  • ademenesc
(să)
  • ademenească
  • ademeneau
  • ademeni
  • ademeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adimeni
  • adimenire
  • adimenit
  • adimenitu‑
  • adimenind
  • adimenindu‑
singular plural
  • adimenește
  • adimeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adimenesc
(să)
  • adimenesc
  • adimeneam
  • adimenii
  • adimenisem
a II-a (tu)
  • adimenești
(să)
  • adimenești
  • adimeneai
  • adimeniși
  • adimeniseși
a III-a (el, ea)
  • adimenește
(să)
  • adimenească
  • adimenea
  • adimeni
  • adimenise
plural I (noi)
  • adimenim
(să)
  • adimenim
  • adimeneam
  • adimenirăm
  • adimeniserăm
  • adimenisem
a II-a (voi)
  • adimeniți
(să)
  • adimeniți
  • adimeneați
  • adimenirăți
  • adimeniserăți
  • adimeniseți
a III-a (ei, ele)
  • adimenesc
(să)
  • adimenească
  • adimeneau
  • adimeni
  • adimeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ademini
  • ademinire
  • ademinit
  • ademinitu‑
  • ademinind
  • ademinindu‑
singular plural
  • ademinește
  • ademiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ademinesc
(să)
  • ademinesc
  • ademineam
  • ademinii
  • ademinisem
a II-a (tu)
  • ademinești
(să)
  • ademinești
  • ademineai
  • ademiniși
  • ademiniseși
a III-a (el, ea)
  • ademinește
(să)
  • ademinească
  • ademinea
  • ademini
  • ademinise
plural I (noi)
  • ademinim
(să)
  • ademinim
  • ademineam
  • ademinirăm
  • ademiniserăm
  • ademinisem
a II-a (voi)
  • ademiniți
(să)
  • ademiniți
  • ademineați
  • ademinirăți
  • ademiniserăți
  • ademiniseți
a III-a (ei, ele)
  • ademinesc
(să)
  • ademinească
  • ademineau
  • ademini
  • ademiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adămăni
  • adămănire
  • adămănit
  • adămănitu‑
  • adămănind
  • adămănindu‑
singular plural
  • adămănește
  • adămăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adămănesc
(să)
  • adămănesc
  • adămăneam
  • adămănii
  • adămănisem
a II-a (tu)
  • adămănești
(să)
  • adămănești
  • adămăneai
  • adămăniși
  • adămăniseși
a III-a (el, ea)
  • adămănește
(să)
  • adămănească
  • adămănea
  • adămăni
  • adămănise
plural I (noi)
  • adămănim
(să)
  • adămănim
  • adămăneam
  • adămănirăm
  • adămăniserăm
  • adămănisem
a II-a (voi)
  • adămăniți
(să)
  • adămăniți
  • adămăneați
  • adămănirăți
  • adămăniserăți
  • adămăniseți
a III-a (ei, ele)
  • adămănesc
(să)
  • adămănească
  • adămăneau
  • adămăni
  • adămăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ademenit, ademeniadjectiv

etimologie:
  • vezi ademeni DEX '09 MDA2 DEX '98

ademenit, ademeniturisubstantiv neutru

etimologie:
  • ademeni MDA2

ademeni, ademenescverb

  • 1. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. DLRLC
    • format_quote Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. DLRLC
    • format_quote Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. DLRLC
    • 1.1. rar A seduce o femeie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: seduce
  • 2. reflexiv A se liniști pe sine însuși, a se amăgi, a se înșela. DLRLC
    • format_quote Iară împăratul... curmîndu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. DLRLC
  • 3. reflexiv neobișnuit A se minuna, a se încânta. DLRLC
    • format_quote Oricine-n cale ne-ntîlnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.