adeag, s.n. v. ageag („argilă”).

adeag, adeaguri, (adiag, ageag, ajag), s.n. – (reg.) Lut, pământ negru, argilă: „De-aș mânca negru pământ / Vouă musai să vă cânt. / De-aș mânca negru ageag, / Vouă musai să vă trag” (Țiplea, 1906: 507). Termen atestat doar în jumătatea de nord a Transilvaniei (ALR, 1956: 11); și în Maramureșul din dreapta Tisei, în varianta ajag (DRT, 2010). – Din magh. agyag „lut” (Țiplea, 1906); var. a lui ageag (MDA).

adeag, -uri, (adiag, ageag, ajag), s.n. – Lut, pământ negru, argilă: „De-aș mânca negru pământ / Vouă musai să vă cânt. / De-aș mânca negru ageag, / Vouă musai să vă trag” (Țiplea 1906: 507). Termen atestat doar în jumătatea de nord a Transilvaniei (ALR 1956: 11). – Din magh. agyag „lut” (Țiplea 1906).