adaptațiune sf vz adaptație

ADAPTAȚIUNE s.f. v. adaptație.

adaptați(un)e f. lucrarea de a adapta și rezultatul ei: potriveală, brodire.

*adaptațiúne f. (lat. adaptátio, -ónis). Acțiune de a adapta. – Și -áție, dar ob. -áre.

ADAPTAȚIE, adaptații, s. f. (Înv.) Adaptare (1). – Din fr. adaptation.

adaptație sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (înv) ~țiune / E: fr adaptation] Adaptare (1).

*ADAPTARE, *ADAPTAȚIUNE sf. Faptul de a (se) adapta [fr. < lat.].

ADAPTAȚIE, adaptații, s. f. Adaptare (1). – Din fr. adaptation.

ADAPTAȚIE s.f. Adaptare. [Var. adaptațiune s.f. / < fr. adaptation].

ADAPTAȚIE s. f. adaptare. (< fr. adaptation)

adaptație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. adaptația (desp. -ți-a), g.-d. art. adaptației; pl. adaptații, art. adaptațiile (desp. -ți-i-)

adaptație (înv.) (-ți-e) s. f., art. adaptația (-ți-a), g.-d. art. adaptației; pl. adaptații, art. adaptațiile (-ți-i-)

adaptație s. f. (sil. -ți-e), art. Adaptația (sil. -ți-a), g.-d. art. adaptației; pl. adaptații, art. adaptațiile (sil. -ți-i-)