17 definiții pentru adagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adágiu sn [At: CANTEMIR, HR 88/3 / Pl: ~ii și (înv) -giuri / E: lat adagium] (Liv) Aforism.

ADÁGIU, adagii, s. n. Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

ADÁGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. V. proverb. Oare crezi că tot ce zboară – Cum zice un adagiu – se mănîncă? TOPÎRCEANU, B. 90.

ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage).

ADÁGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio].

ADÁGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium)

*adágiŭ n. (lat. adagium). Zicătoare, locuțiune. De ex.: Nicĭ pe dracu să-l vezĭ, nicĭ cruce să-țĭ facĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adágiu (maximă) [giu pron. gĭu] s. n., art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (-gi-i-)

adágiu (dicton) s. n. [-giu pron. -giu], art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (sil. -gi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADÁGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentință.

adagiu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADAGIU (< fr. adage ; it. adaggio; lat. adagium din ad agendum, de făcut) Cugetare în care sînt exprimate, în puține cuvinte, adevăruri morale sau filozofice. În literatura universală există numeroase colecții de adagii, atribuite oamenilor celebri. Cea mai vestită culegere este aceea a lui Erasmus (cea de a doua ediție – Adagiorum Chiliades, 1508 – ce cuprinde circa 4 200 de citate culese din operele poeților și filozofilor greci și latini), prețioasă prin varietatea adagiilor. Ex. Viața este un dar pe care îl merităm numai atunci cînd îl dăruim. (R. TAGORE) Termen sinonim cu maximă, sentință (apoftegmă)

Intrare: adagiu
  • pronunție: adagĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adagiu
  • adagiul
  • adagiu‑
plural
  • adagii
  • adagiile
genitiv-dativ singular
  • adagiu
  • adagiului
plural
  • adagii
  • adagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adagiu

etimologie: