adăvăsî, adăvăsesc, (adăvăsi), v.r. (reg.; înv.) 1. A se îmbolnăvi (din cauza farmecelor): „Apoi am auzit cum l-o adus pă sus, de Crăciun, cum l-o adăvăsât și l-o bolnăvit” (Bilțiu, 2001: 261). 2. A se stinge, a se prăbuși, a se istovi: „Păcurarii au fiecare câte 100-200 oi în grijă, despre care trebuie să știe a da seamă dacă se adăvăsăsc” (Morariu, 1937: 185). – Din magh. adaveszni „a risipi, a dispărea” (NDU, MDA).

adăvăsî, adăvăsesc, (adăvăsi), vb. refl. – (reg.; înv.) 1. A se îmbolnăvi (din cauza farmecelor): „Apoi am auzit cum l-o adus pă sus, de Crăciun, cum l-o adăvăsât și l-o bolnăvit” (Bilțiu, 2001: 261; Sarasău). 2. A se stinge, a se prăbuși, a se istovi: „Păcurarii au fiecare câte 100-200 oi în grijă, despre care trebuie să știe a da seamă dacă se adăvăsăsc” (Morariu, 1937: 185). – Din magh. adaveszni „a risipi, a dispărea” (NDU, MDA).

adăvăsî, adăvăsesc, (adăvăsi), vb. refl. – 1. A se îmbolnăvi (din cauza farmecelor): „Apoi am auzit cum l-o adus pă sus, de Crăciun, cum l-o adăvăsât și l-o bolnăvit” (Bilțiu 2001: 261; Sarasău). 2. A se stinge, a se prăbuși, a se istovi: „Păcurarii au fiecare câte 100-200 oi în grijă, despre care trebuie să știe a da seamă dacă se adăvăsăsc.” (Morariu 1937: 185). – Din magh. odaveszni (NDU).