O definiție pentru adăvăr

1) adevắr n., pl. urĭ (d. adevăr 2). Calitatea lucruluĭ adevărat, realitate. Principiŭ, axiomă, maximă: adevărurĭ matematice. Sinceritate: a vorbi cu accentu adevăruluĭ. Pict. și sculpt. Expresiune fidelă a naturiĭ: e adevăr în acest cap.în adevăr, într' adevăr, în realitate, adevărat, chear [!] cum este. – Vechĭ -ară, f. pl. ere (ca vară, vere, fem. d. văr). și de-adevăr (ea dift.) pl. urĭ. În vest adăvăr.

Intrare: adăvăr
adăvăr
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăvăr adăvărul
plural adăvăruri adăvărurile
genitiv-dativ singular adăvăr adăvărului
plural adăvăruri adăvărurilor
vocativ singular
plural