2 intrări
53 de definiții
din care- explicative (37)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.
ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogare, adăogire, adăugire s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADAOGE vb. III v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADAOGE vb. III v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGARE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGARE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGARE s. f. v. adăugare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGARE s. f. v. adăugare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
adaoge vt vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adaogere[1] sf vz adăugare
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăoga vt vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăogare sf vz adăugare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăogi vtr vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăogire[1] sf vz adăugire
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga,[1] adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P: ~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăugi vtr vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăugire[1] sf vz adăugare
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGA, ADAOGE, ADĂOGI... 👉 ADĂUGA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGA (adaug), ADĂOGA (adaog), ADĂUGI (-aug, -ăugesc), †ADAOGE Tr.-Carp. I. vb. tr. 1 A mai pune, a mai da ceva pe lîngă cele ce au fost mai ’nainte, a pune pe deasupra, a da pe deasupra: nu vrea să mai adauge nici un ban; proverb: scumpul cumpără stafide și cere să-i adauge și piper (PANN) ¶ 2 ‡A pune alături, a alătura, a împreuna, a alipi ¶ 3 A mai spune ceva pe lîngă cele zise înainte: cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni? adăugă Spancloc (NEGR.) ¶ 4 †A spori, a face să crească, a mări: cumu-i un neguțătoriu de adaoge banii și avuția domnu-său cu nevoința sa (VARL.) ¶ 5 ‡ ~ cu pîră, a ponegri, a vorbi de rău pe cineva, a pîrî: cu multe pîri îl adăugea să-i facă surgun (MUST.) ¶ 6 ‡ A încărca pe cineva cu un bir mai mare decît cel cuvenit: ispravnicii să nu aibă voie nici a-i scădea nici a-i adăogi (LET.). II. ‡vb. refl. 1 A spori, a crește, a se mări: Unde-i văz fața ca crinul, Mi se adaugă suspinul (TEOD.) ¶ 2 A se pune alături: vin' de te adauge la masa noastră, ca să fim 14 (ALECS.) ¶ 3 ‡A se împreuna: începură a se amesteca și a se adaoge cu Sarmatii (LET.) ¶ 4 Trans. A se căsători a doua oară [lat. adaugere].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGĂTOR, ADĂUGITOR adj. verb. ADĂUGA, ADĂUGI. Care (se) adaugă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGI... = ADĂUGA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADAOGE vb. III. v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAOGE vb. III. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGIRE S. f. v. adăugare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGA, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. ▭ (În forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaoga, adaog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogi, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugi (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaoge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGA vb. I. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl. A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugĕre.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ADĂUGA adaug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. ~ în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n’aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge. Mă unesc. Trans. Mă recăsătoresc. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adáugere și adáogere f. Vechĭ. Adăugare, sporire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adăugare (desp. -dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adăugare (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adăugare s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adăuga (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug (desp. -da-ug), 2 sg. adaugi, 3 adaugă; conj. prez. 1 sg. să adaug, 3 să adauge; imper. 2 sg. afirm. adaugă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adăuga (a ~) (-dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug, 3 adaugă (-da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 să adauge; ger. adăugând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adăuga vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adaug, 3 sg. și pl. adaugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. și pl. adauge; ger. adăugând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adăuga (4 sil.) (ind. prez. 1 sg. adaug, 1 pl. adăugăm, conj. adauge, ger. adăugînd, part. adăugat)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ADĂUGARE s. v. adiție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADĂUGARE s. (CHIM.) adiție. (~ unei substanțe într-un amestec.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGA vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADĂUGA vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A adăuga ≠ a reduce, a scădea
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Adăugire ≠ omisiune
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
adăoga (-aog, -at), vb. – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – Var.adaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapșu, adăvgat), megl. daug (dauș). < Lat. adaugĕre, care s-a păstrat numai în rom. (Pușcariu 10; Candrea-Dens., 16; REW 149; DAR); cf. v. fr. aoire, v. prov. azaut. Ca și în alte cazuri, -ĕre trecuse la -ēre din lat. vulg. Forma adaugere este vie încă în rom., dar astăzi se preferă forma de conjug. I. Totuși, aceasta din urmă este relativ recentă, și DAR (1913) nu o admite. În sfîrșit, există ca arhaism și o formă adaptată la conj. IV, a adăugi. Oscilația între cele trei conjug. posibile a înmulțit curios formele verbale, mai ales la perf. simplu (eu adăosei, adăusei, adăugii, adăogai, adăugai) și la part. trecut (adaos, adaus, adăogit, adăugit, adăogat, adăugat). În toate cazurile, este de preferat tipul de conj. I. Der. adaos, adj. (adăugat); adaos, s. n. (adăugare, supliment); adăoșag, s. n. (suprataxă, contribuție adițională, desființată în Mold. în 1741; adăosătură, s. f. (adăugare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ADĂUGARE. Subst. Adăugare, adjoncțiune, adiționare, adiție (chim.); suplimentare, completare, makorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creștere, înmulțire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, atașare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, inoculare, inoculație, inserție, înserare, grefă, grefon (med.), grefare, introducere, introducție (înv.). Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixație; afixație; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoială (rar), altoit. Garnisire (fam.). Garnitură, condiment. Ornamentare, decorare, împodobire. Ornament, decor, podoabă. Adj. Adiționat; împlinit, întregit, înmulțit, majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adițional; atașabil, augmentativ; aglutinant. Vb. A adăuga, a adiționa, a completa, a complementa, a pune în plus, a face o completare, a complini, a împlini, a întregi; a anexa, a atașa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a condimenta. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se atașa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a crește, a se majora, a se mări. Adv. În plus, pe deasupra, mai mult, și, încă, mai, inclusiv. V. acumulare, adunare, creștere, dimensiune, includere.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-dă-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-dă-u-ga
verb (VT74) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT327) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT651) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| — |
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| — |
|
|
|
verb (VT74) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT327) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adăugare, adăugărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Punere peste. MDA2sinonime: adaos adăosătură adăugat
- Cu adăugare = pe deasupra, în plus. MDA2
-
- 1.2. Alăturare. MDA2sinonime: alăturare
- 1.3. Alipire. MDA2sinonime: alipire
- 1.4. Anexare. MDA2sinonime: anexare
- 1.5. Continuare. MDA2sinonime: continuare
- 1.6. Sporire. MDA2sinonime: sporire
-
etimologie:
- adăuga DEX '09 MDA2 DEX '98
adăuga, adaugverb
- 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: pune
- Adaugă zahăr la ceai. DLRLC
- Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. DLRLC
- 1.1. A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: continua
- Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? DLRLC
-
- 1.2. Precede propoziții completive. DLRLC
- A adăugat că... DLRLC
-
- A adaoge cu pâră = a discredita o persoană pârând-o. MDA2
-
- 2. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. DLRLC
- 2.1. Despre țări, regiuni: anexa. MDA2sinonime: anexa
- A se adauge cuiva = a semăna cu cineva. MDA2
-
-
- Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. DLRLC
- 3.1. Spori. MDA2sinonime: spori
-
etimologie:
- *adaugere DEX '09 MDA2 DEX '98