2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADÁOGE vb. III v. adăuga.

ADĂOGÁ vb. I v. adăuga.

ADĂOGÍ vb. IV v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÍ vb. IV v. adăuga.

adáos2, ~ă a vz adăugat

adăogat1 sn vz adăugat

adăogat2, ~ă a vz adăugat

adăogí vtr vz adăuga

adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga, adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P: ~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugat2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaós, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.

adăugát1 sn [At: DA / Pl: ~uri/ E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Alăturare. 3 Alipire. 4 Anexare. 5 Continuare. 6 Sporire.

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADÁOGE vb. III. v. adăuga.

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

ADĂUGÁ, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. ▭ (În forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaogá, adáog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogí, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugí (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaóge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.

ADĂOGÁ vb. I. v. adăuga.

arată toate definițiile

Intrare: adăuga
  • silabație: a-dă-u-ga
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăuga
  • adăugare
  • adăugat
  • adăugatu‑
  • adăugând
  • adăugându‑
singular plural
  • adaugă
  • adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugam
  • adăugai
  • adăugasem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugai
  • adăugași
  • adăugaseși
a III-a (el, ea)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăuga
  • adăugă
  • adăugase
plural I (noi)
  • adăugăm
(să)
  • adaugăm
  • adăugam
  • adăugarăm
  • adăugaserăm
  • adăugasem
a II-a (voi)
  • adăugați
(să)
  • adaugați
  • adăugați
  • adăugarăți
  • adăugaserăți
  • adăugaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăugau
  • adăuga
  • adăugaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăugi
  • adăugire
  • adăugit
  • adăugitu‑
  • adăugind
  • adăugindu‑
singular plural
  • adauge
  • adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugeam
  • adăugii
  • adăugisem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugeai
  • adăugiși
  • adăugiseși
a III-a (el, ea)
  • adauge
(să)
  • adaugă
  • adăugea
  • adăugi
  • adăugise
plural I (noi)
  • adăugim
(să)
  • adăugim
  • adăugeam
  • adăugirăm
  • adăugiserăm
  • adăugisem
a II-a (voi)
  • adăugiți
(să)
  • adăugiți
  • adăugeați
  • adăugirăți
  • adăugiserăți
  • adăugiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaug
(să)
  • adaugă
  • adăugeau
  • adăugi
  • adăugiseră
verb (VT651)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adaoge
  • adaogere
  • adaos
  • adaosu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaoge
  • adaogeți
  • adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăosei
  • adăosesem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăoseși
  • adăoseseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
  • adăogea
  • adaose
  • adăosese
plural I (noi)
  • adaogem
(să)
  • adaogem
  • adăogeam
  • adaoserăm
  • adăoseserăm
  • adăosesem
a II-a (voi)
  • adaogeți
(să)
  • adaogeți
  • adăogeați
  • adaoserăți
  • adăoseserăți
  • adăoseseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
  • adăogeau
  • adaoseră
  • adăoseseră
verb (VT74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăoga
  • adăogare
  • adăogat
  • adăogatu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaogă
  • adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogam
  • adăogai
  • adăogasem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogai
  • adăogași
  • adăogaseși
a III-a (el, ea)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăoga
  • adăogă
  • adăogase
plural I (noi)
  • adăogăm
(să)
  • adaogăm
  • adăogam
  • adăogarăm
  • adăogaserăm
  • adăogasem
a II-a (voi)
  • adăogați
(să)
  • adaogați
  • adăogați
  • adăogarăți
  • adăogaserăți
  • adăogaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăogau
  • adăoga
  • adăogaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăogi
  • adăogire
  • adăogit
  • adăogitu‑
  • adăogind
  • adăogindu‑
singular plural
  • adaoge
  • adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăogii
  • adăogisem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăogiși
  • adăogiseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
(să)
  • adaogă
  • adăogea
  • adăogi
  • adăogise
plural I (noi)
  • adăogim
(să)
  • adăogim
  • adăogeam
  • adăogirăm
  • adăogiserăm
  • adăogisem
a II-a (voi)
  • adăogiți
(să)
  • adăogiți
  • adăogeați
  • adăogirăți
  • adăogiserăți
  • adăogiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
(să)
  • adaogă
  • adăogeau
  • adăogi
  • adăogiseră
Intrare: adăugat
adăugat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugat
  • adăugatul
  • adăugatu‑
  • adăuga
  • adăugata
plural
  • adăugați
  • adăugații
  • adăugate
  • adăugatele
genitiv-dativ singular
  • adăugat
  • adăugatului
  • adăugate
  • adăugatei
plural
  • adăugați
  • adăugaților
  • adăugate
  • adăugatelor
vocativ singular
plural
adaos2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaos
  • adaosul
  • adaosu‑
  • adaosă
  • adaosa
plural
  • adaoși
  • adaoșii
  • adaose
  • adaosele
genitiv-dativ singular
  • adaos
  • adaosului
  • adaose
  • adaosei
plural
  • adaoși
  • adaoșilor
  • adaose
  • adaoselor
vocativ singular
plural
adăogat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogat
  • adăogatul
  • adăogatu‑
  • adăoga
  • adăogata
plural
  • adăogați
  • adăogații
  • adăogate
  • adăogatele
genitiv-dativ singular
  • adăogat
  • adăogatului
  • adăogate
  • adăogatei
plural
  • adăogați
  • adăogaților
  • adăogate
  • adăogatelor
vocativ singular
plural
adăogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogit
  • adăogitul
  • adăogitu‑
  • adăogi
  • adăogita
plural
  • adăogiți
  • adăogiții
  • adăogite
  • adăogitele
genitiv-dativ singular
  • adăogit
  • adăogitului
  • adăogite
  • adăogitei
plural
  • adăogiți
  • adăogiților
  • adăogite
  • adăogitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adăuga adăugi adaoge adăoga adăogi

  • 1. tranzitiv A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pune 2 exemple
    exemple
    • Adaugă zahăr la ceai.
      surse: DLRLC
    • Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai ai ceva de adăugat la scrisoare?
        surse: DLRLC
    • 1.2. Precede propoziții completive.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • A adăugat că...
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alipi alătura reuni un exemplu
    exemple
    • Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4.
      surse: DLRLC

etimologie: