3 intrări
44 de definiții
din care- explicative (34)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adămănit1[1] sn vz ademenit1
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
adămănit2, ~ă[1] a vz ademenit2
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Cf. magh. adomány.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Cf. magh. adomány.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMENIT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenit, -ă adj.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENIT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenit, -ă adj.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENIT, -Ă adj. v. ademenit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENIT, -Ă adj. v. ademenit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adămăni v vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademeni vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110 / V: (reg) ~mini, adimeni, adămăni / Pzi: ~nesc / E: ns cf mg adomány] 1 (D. oameni) A determina, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: a atrage, a ispiti, a tenta. 2 A induce în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înșela, a momi (1), (îrg) a prilești (1), (îvr) a arvoni, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales despre bărbați; c.i. fete sau femei) A seduce (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademenit1 sn [At: GANE, CONV. LIT. XX, 130 / Pl: ~uri / E: ademeni] (Nob) Ademenire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademenit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 109 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~iți, ~e / E: ademeni] 1 Care este determinat, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: atras, ispitit, sedus (1), tentat. 2 Care este indus în eroare Si: amăgit, înșelat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademini vt vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademinit1[1] sn vz ademenit1 corectat(ă)
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademinit2, ~ă[1] a vz ademenit2 corectat(ă)
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimeni v vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenit2, ~ă a vz ademenit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenit1[1] sn vz ademenit1
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ ADĂMĂNI (-ănesc), vb. tr. 1 Trans. A ademeni ¶ 2 Oaș. A da bani cu dobîndă; a lua camătă; a înșela [adămană].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENI, ADIMENI (-enesc) vb. tr. 1 A amăgi, a înșela cu vorbe bune, a ispiti prin bani, prin făgăduințe: te ademenise numai cu vorbe dulci (ALECS.) ¶ 2 A atrage: te ademenesc cu lucrurile ce vezi cu ochii și șchioapeți din drum (ISP.); averea adimenește pe om și apoi îl scîrbește (ODOB.) [👉 ADĂMĂNl].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ADEMENIT sbst. Faptul de a ademeni.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENITOR adj. verb. ADEMENI. Care ademenește, amăgitor: avea un ohip ~ cum nu mai văzusem (GN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ADEMENITURĂ (pl. -turi) sf. Ademeneală: mă tem că cu ademeniturile altor mai mici vrăjitori să nu te buiguești (CANT.) [ademeni].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADIMENI... 👉 ADEMENI...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADIMENIT, -Ă, adj. v. ademenit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENIT, -Ă, adj. v. ademenit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. ◊ A seduce. 2. Refl. (Rar, atestat în forma regională adimeni) A se liniști pe sine însuși, a se amăgi, a se înșela. Iară împăratul... curmindu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. 3. Refl. (Neobișnuit, atestat în forma adimeni) A se minuna, a se încînta. Oricine-n cale ne-ntilnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. - Variante: (regional) ademini (SBIERA, P. 246), adimeni (ODOBESCU, S. I 80, NEGRUZZI, S. I 19) vb. VI.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENIT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit. ♦ Sedus. 2. (Neobișnuit) Încîntat, fermecat, vrăjit. (Atestat în forma adimenit) Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». Petre Majă-adimenit, Din somn dulce s-a trezit. ALECSANDRI, P. A. 96. – Variantă: adimenit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMINI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încînta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Comp. magh. adomány.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADEMENIT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit; sedus. 2. (Rar) Încîntat, fermecat. [Var.: (reg.) adimenit, -ă adj.] – V. ademeni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADIMENI vb. IV. v. ademeni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ADEMENI ~esc tranz. 1) A atrage prin calitățile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înșela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înșela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademenì v. 1. a atrage: averea ademenește pe om; 2. a amăgi, a înșela: puse să-l ademenească. [Vechiu-rom.: ademană, dar = ung. ADOMÀNY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adămănésc v. tr. (d. adămană). Trans. Ademenesc. Maram. Împrumut cu dobîndă, înșel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin vorbe, banĭ, frumuseță ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s’ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adimenésc, V. ademenesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, 3 sg. ademenește, imperf. 1 ademeneam; conj. prez. 1 sg. să ademenesc, 3 să ademenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 să ademenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 sg. și pl. ademenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademeni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ADEMENI vb. 1. v. tenta. 2. v. înșela. 3. v. seduce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENIT adj. 1. v. înșelat. 2. v. sedus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENI vb. 1. a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 2. a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 3. a seduce. (O ~ și apoi o părăsește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENIT adj. 1. amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. amăgit, înșelat, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ademeni ≠ a dezgusta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ademeni (ademenesc, ademenit), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomány „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ademeni, ademenescverb
- 1. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. DLRLC
- Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. DLRLC
- Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. DLRLC
- 1.1. A seduce o femeie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: seduce
-
-
- Iară împăratul... curmîndu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. DLRLC
-
-
- Oricine-n cale ne-ntîlnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
-
etimologie:
- adomány DEX '09 MDA2 DEX '98
ademenit, ademenităadjectiv
-
- Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». Petre Majă-adimenit, Din somn dulce s-a trezit. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
-
etimologie:
- ademeni DEX '09 MDA2 DEX '98
ademenit, ademeniturisubstantiv neutru
- 1. Ademenire. MDA2sinonime: ademenire
etimologie:
- ademeni MDA2