adâncătură sf [At: (a. 1648) GCR I, 130/10 / Pl: ~ri / E: adâncă + -tură] (Îvp) Adâncitură.

adâncătură f. 1. vale între două dealuri; 2. cavitate, orbita ochiului.

adâncitură sf [At: (a. 1893) ap. TDRG / Pl: ~ri / E: adânci + ~(i)tură] Parte adâncită (1) a unei suprafețe Si: (îvp) adâncătură.

ADÎNCĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 Parte de loc cufundată, săpată mai adînc; scobitură: aci aproape se auzeau, într’o ~, fîșiituri de coase și cîntece de cosași (CAR.) ¶ 2 🫀 Orbita ochilor: ochii îi ies cît pumnul afară din adîncături (JIP.) [adînca].

ADÎNCITURĂ (pl. -turi) sf. = ADÎNCĂTURĂ: o biserică cu trei turnuri... se vede într’o ~ (IRG.).

ADÎNCĂTURĂ, adîncături, s. f. Adîncitură. Nu se aflau în acel loc decît trei puțuri adînci cu cumpănă, la mare depărtare unul de altul, și un izvor ce era mai mult mlaștină într-o adîncătură. SADOVEANU, M. C. 20. Agripina vedea, prin ușa deschisă... adîncătura Iablanicioarei. GALACTION, O. I 160.

ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Partea adîncită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică. Adîncitură pe frunte.

ADÎNCĂTURĂ, adîncături, s. f. Adîncitură. – Din adînca + suf. – (ă)tură.

ADÎNCITURĂ, adîncituri, s. f. Parte adîncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adînci + suf. -(i)tură.

ADÂNCITURĂ ~i f. Parte adâncă sau concavă a unei suprafețe. /a adânci + suf. ~itură

adîncătúră f., pl. ĭ. Loc adîncit (depresiune, cavitate).

adîncitúră f., pl. ĭ. Adîncătură.

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

adâncitură s. f., g.-d. art. adânciturii; pl. adâncituri

ADÂNCĂTURĂ s. adâncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)

ADÂNCITURĂ s. 1. adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. v. scobitură. 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. v. gaură. 5. v. nișă.

ADÎNCĂTURĂ s. adîncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)

ADÎNCITURĂ s. 1. adîncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. ( ~ a solului.) 2. concavitate, scobitură, (reg.) dovîncătură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. cavitate, gaură, scobitură, (înv. și reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (~ într-un obiect.) 5. cotlon, firidă, intrînd, nișă, ocniță, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)

Adâncitură ≠ ridicătura