2 intrări

33 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acuzát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acuza] Acuzare (1).

acuzat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: acuza] 1-2 smf, a (Persoană) care face obiectul unei plângeri (injustiție) Si: inculpat, învinuit, învinovățit, pârât.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană care este învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție (pentru un delict sau o crimă).

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.

ACUZÁT, -Ă s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [< acuza].

ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)

ACUZÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de infracțiune și este parte într-un proces penal; inculpat. A ancheta un ~. /v. a acuza

*acuzát, -ă adj. Care e deferit în justiție p. crimă: a achita un acuzat. V. inculpat.

acuza vt [At: SAHIA, N. 68 / Pzi: acúz / E: fr accuser, lat accusare] 1 A formula o plângere (injustiție) împotriva cuiva Si: a inculpa, a învinui, a învinovăți, a pârî (4). 2 (Frm) A face evident Si: a arăta, a vădi, a manifesta (1).

ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacție. – Din fr. accuser, lat. accusare.

ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți. 2. (Franțuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare.

ACUZÁ, acuz, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau de propoziții completive indirecte) A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă; a învinui, a învinovăți. A fost acuzat de crimă.De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. LIT. ANTIMONARHICĂ 168. ◊ Absol. Faptele acuză.

ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă etc; a învinui, a învinovăți.- Fr. accuser (lat. lit. accusare).

ACUZÁ vb. I. tr. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. ♦ (Jur.) A imputa cuiva un delict, o crimă. 2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare].

ACUZÁ vb. tr. 1. a învinui, a învinovăți; a incrimina. ◊ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă. 2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare)

A ACUZÁ acúz tranz. (persoane) A considera vinovat; a învinui; a învinovăți. ~ de furt. /<fr. accuser, lat. accusare

acuzà v. 1. a declara culpabil, a învinovăți; 2. a pârî, a trage în judecată; 3. (vorbind de lucruri) a servi de dovadă: aceste fapte îl acuză; 4. fig. a imputa în genere: nu acuza soarta.

*acúz, a v. tr. (lat. ac-cusare, d. ad, la, și causa, cauză, proces. V. s-cuz). Învinovățesc, pîrăsc: îl acuza de furt. Fig. Trădez, daŭ de gol: faptele-l acuzaŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acuzát s. m., pl. acuzáți

acuzát s. m., pl. acuzáți

acuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 acúză

acuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. și pl. acúză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACUZÁT s., adj. v. inculpat.

ACUZAT s., adj. inculpat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

ACUZÁ vb. v. arăta, manifesta, vădi.

ACUZÁ vb. 1. a (se) învinovăți, a (se) învinui, (livr.) a (se) culpabiliza, a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.) 2. (JUR.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (Îl ~ de omor.)

acuza vb. v. ARĂTA. MANIFESTA. VĂDI.

ACUZA vb. 1. a (se) învinovăți, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a(se) prihăni, a( se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.) 2. (JUR.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (Îl ~ de omor.)

A acuza ≠ a îndreptăți, a justifica, a dezvinovăți, a disculpa


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUI ACCUSARE VOLUNT, PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor să acuze trebuie să aibă dovezi – Veche maximă de drept, care obligă pe acuzator să prezinte dovezile vinovăției acuzatului.

Intrare: acuzat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuzat
  • acuzatul
  • acuzatu‑
plural
  • acuzați
  • acuzații
genitiv-dativ singular
  • acuzat
  • acuzatului
plural
  • acuzați
  • acuzaților
vocativ singular
  • acuzatule
  • acuzate
plural
  • acuzaților
Intrare: acuza
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acuza
  • acuzare
  • acuzat
  • acuzatu‑
  • acuzând
  • acuzându‑
singular plural
  • acu
  • acuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuz
(să)
  • acuz
  • acuzam
  • acuzai
  • acuzasem
a II-a (tu)
  • acuzi
(să)
  • acuzi
  • acuzai
  • acuzași
  • acuzaseși
a III-a (el, ea)
  • acu
(să)
  • acuze
  • acuza
  • acuză
  • acuzase
plural I (noi)
  • acuzăm
(să)
  • acuzăm
  • acuzam
  • acuzarăm
  • acuzaserăm
  • acuzasem
a II-a (voi)
  • acuzați
(să)
  • acuzați
  • acuzați
  • acuzarăți
  • acuzaserăți
  • acuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • acu
(să)
  • acuze
  • acuzau
  • acuza
  • acuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acuza

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. LIT. ANTIMONARHICĂ 168.
      surse: DLRLC
    • absolut Faptele acuză.
      surse: DLRLC
  • 2. A manifesta o reacție.
    surse: DEX '09 DN sinonime: arăta dovedi manifesta vădi

etimologie:

acuzat, -ă acuzat acuzată

  • 1. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inculpat, -ă pârât

etimologie:

  • vezi acuza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN