ACUSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. (De obicei determinat prin «bună») Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. O sală are acustică bună cînd sunetele produse într-un punct oarecare al ei se aud clar în întreaga sală. ◊ [Sala] era lipsită de acustică. NEGRUZZI, S. I 345.