opțiuni
  • info

4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acuplat sn [At: MDA ms / Pl: ~uri[1] / E: acupla] Acuplare (1). corectat(ă)

  1. În original forme de pl. pentru adj. — gall

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.

CUPLA, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLA, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

acupla [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: accoupler] 1 vt A realiza o legătură între două elemente ale unui sistem tehnic Si: a cupla. 2 vr (Fig; d. oameni) A forma un cuplu, o pereche Si: a se cupla. 3 vr (D. oameni) A avea relații sexuale.

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectat(ă)

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

CUPLA, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acupla vb. I.

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler.

ACUPLA vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler].

CUPLA vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

ACUPLA vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler)

CUPLA vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

A SE CUPLA mă ~ez intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acuplat adj. m., pl. acuplați; f. sg. acuplată, pl. acuplate

acupla (a ~) (desp. -cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. acuplez, 3 acuplează; conj. prez. 1 sg. să acuplez, 3 să acupleze

cupla (a ~) (desp. cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 cuplează; conj. prez. 1 sg. să cuplez, 3 să cupleze

acupla (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acuplează

cupla (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cuplează

acupla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. acuplez, 3 sg. și pl. acuplează

cupla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 sg. și pl. cuplează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACUPLAT adj. (TEHN.) cuplat.

ACUPLAT adj. (TEHN.) cuplat.

ACUPLA vb. (TEHN.) a cupla.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

ACUPLA vb. (TEHN.) a cupla.

CUPLA vb. (TEHN.) a acupla.

A cupla ≠ a decupla

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.

Intrare: acuplat (adj.)
acuplat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuplat
  • acuplatul
  • acuplatu‑
  • acuplată
  • acuplata
plural
  • acuplați
  • acuplații
  • acuplate
  • acuplatele
genitiv-dativ singular
  • acuplat
  • acuplatului
  • acuplate
  • acuplatei
plural
  • acuplați
  • acuplaților
  • acuplate
  • acuplatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: acuplat (s.n.)
acuplat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuplat
  • acuplatul
  • acuplatu‑
plural
  • acuplaturi
  • acuplaturile
genitiv-dativ singular
  • acuplat
  • acuplatului
plural
  • acuplaturi
  • acuplaturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: acupla
  • silabație: a-cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acupla
  • acuplare
  • acuplat
  • acuplatu‑
  • acuplând
  • acuplându‑
 singular plural
  • acuplează
  • acuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuplez
 (să)
  • acuplez
  • acuplam
  • acuplai
  • acuplasem
a II-a (tu)
  • acuplezi
 (să)
  • acuplezi
  • acuplai
  • acuplași
  • acuplaseși
a III-a (el, ea)
  • acuplează
 (să)
  • acupleze
  • acupla
  • acuplă
  • acuplase
plural I (noi)
  • acuplăm
 (să)
  • acuplăm
  • acuplam
  • acuplarăm
  • acuplaserăm
  • acuplasem
a II-a (voi)
  • acuplați
 (să)
  • acuplați
  • acuplați
  • acuplarăți
  • acuplaserăți
  • acuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • acuplează
 (să)
  • acupleze
  • acuplau
  • acuplară
  • acuplaseră
Intrare: cupla
  • silabație: cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupla
  • cuplare
  • cuplat
  • cuplatu‑
  • cuplând
  • cuplându‑
 singular plural
  • cuplează
  • cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuplez
 (să)
  • cuplez
  • cuplam
  • cuplai
  • cuplasem
a II-a (tu)
  • cuplezi
 (să)
  • cuplezi
  • cuplai
  • cuplași
  • cuplaseși
a III-a (el, ea)
  • cuplează
 (să)
  • cupleze
  • cupla
  • cuplă
  • cuplase
plural I (noi)
  • cuplăm
 (să)
  • cuplăm
  • cuplam
  • cuplarăm
  • cuplaserăm
  • cuplasem
a II-a (voi)
  • cuplați
 (să)
  • cuplați
  • cuplați
  • cuplarăți
  • cuplaserăți
  • cuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuplează
 (să)
  • cupleze
  • cuplau
  • cuplară
  • cuplaseră
  • silabație: a-cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acupla
  • acuplare
  • acuplat
  • acuplatu‑
  • acuplând
  • acuplându‑
 singular plural
  • acuplează
  • acuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuplez
 (să)
  • acuplez
  • acuplam
  • acuplai
  • acuplasem
a II-a (tu)
  • acuplezi
 (să)
  • acuplezi
  • acuplai
  • acuplași
  • acuplaseși
a III-a (el, ea)
  • acuplează
 (să)
  • acupleze
  • acupla
  • acuplă
  • acuplase
plural I (noi)
  • acuplăm
 (să)
  • acuplăm
  • acuplam
  • acuplarăm
  • acuplaserăm
  • acuplasem
a II-a (voi)
  • acuplați
 (să)
  • acuplați
  • acuplați
  • acuplarăți
  • acuplaserăți
  • acuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • acuplează
 (să)
  • acupleze
  • acuplau
  • acuplară
  • acuplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acuplat, acuplatăadjectiv

acuplat, acuplaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • acupla MDA2

acupla, acuplezverb

  • 1. tehnică A realiza o legătură între două elemente ale unui sistem tehnic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cupla
  • 2. reflexiv A (se) împerechea. DN
    sinonime: împerechea
    • 2.1. figurat (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. MDA2
    • 2.2. (Despre oameni) A avea relații sexuale. MDA2
etimologie:

cupla, cuplezverb

  • 1. tehnică A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acupla antonime: decupla
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.