2 intrări

2 definiții

aculturá vb. ind. prez. 3 sg. acultureáză

ACULTURÁ vb. tr. a face aculturația unui individ, a unui grup. (< fr. acculturer)

Intrare: acultura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acultura aculturare aculturat aculturând singular plural
aculturea aculturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aculturez (să) aculturez aculturam aculturai aculturasem
a II-a (tu) aculturezi (să) aculturezi aculturai aculturași aculturaseși
a III-a (el, ea) aculturea (să) acultureze acultura acultură aculturase
plural I (noi) aculturăm (să) aculturăm aculturam aculturarăm aculturaserăm, aculturasem*
a II-a (voi) aculturați (să) aculturați aculturați aculturarăți aculturaserăți, aculturaseți*
a III-a (ei, ele) aculturea (să) acultureze aculturau acultura aculturaseră
Intrare: aculturat
aculturat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aculturat aculturatul acultura aculturata
plural aculturați aculturații aculturate aculturatele
genitiv-dativ singular aculturat aculturatului aculturate aculturatei
plural aculturați aculturaților aculturate aculturatelor
vocativ singular
plural
aculturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aculturare aculturarea
plural aculturări aculturările
genitiv-dativ singular aculturări aculturării
plural aculturări aculturărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)