2 definiții pentru acultura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACULTURÁ vb. tr. a face aculturația unui individ, a unui grup. (< fr. acculturer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aculturá vb. ind. prez. 3 sg. acultureáză

Intrare: acultura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acultura
  • aculturare
  • aculturat
  • aculturatu‑
  • aculturând
  • aculturându‑
singular plural
  • aculturea
  • aculturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aculturez
(să)
  • aculturez
  • aculturam
  • aculturai
  • aculturasem
a II-a (tu)
  • aculturezi
(să)
  • aculturezi
  • aculturai
  • aculturași
  • aculturaseși
a III-a (el, ea)
  • aculturea
(să)
  • acultureze
  • acultura
  • acultură
  • aculturase
plural I (noi)
  • aculturăm
(să)
  • aculturăm
  • aculturam
  • aculturarăm
  • aculturaserăm
  • aculturasem
a II-a (voi)
  • aculturați
(să)
  • aculturați
  • aculturați
  • aculturarăți
  • aculturaserăți
  • aculturaseți
a III-a (ei, ele)
  • aculturea
(să)
  • acultureze
  • aculturau
  • acultura
  • aculturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)