3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acufundat1 sn vz cufundat1[1]

  1. Trimitere dubioasă la a (ignorând exponentul inexistent de altfel). Ar trebui la un sn cufundat, ~uri, intrare inexistentă. — Ladislau Strifler

acufundat2, ~ă a vz cufunda2[1]

  1. Trimitere dubioasă la v (ignorând exponentul inexistent de altfel). Ar trebui la a cufundat, ~ă Ladislau Strifler

ACUFUNDAT adj. 1 p. ACUFUNDA 2 familiar: șezînd cu neîcetare în cărți acufundați (NEGR.).

ACUFUNDA vb. I v. cufunda.

CUFUNDA, cufund, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [Var.: (înv.) acufunda vb. I] – Lat. confundare.

CUFUNDA, cufund, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [Var.: (înv.) acufunda vb. I] – Lat. confundare.

acufunda[1] vtr vz cufunda

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

cufunda [At: CORESI, PS. 19 / Pzi: cufund și (înv; nob) ~dez / E: ml confundo, -are] 1-2 vtr (D. obiecte sau ființe) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. 3 vr (D. o ființă) A intra în adânc. 4-5 vtr (Pop) A (se) îneca. 6 vr (Pop) A dispărea. 7 vr (Pop; fig) A o păți. 8 vr (D. pământ) A se prăbuși. 9 vr A prezenta o adâncitură. 10 vr A intra în pământ Si: a se scufunda. 11 vr (Pan) A intra cu totul în ceva. 12-13 vtr (Pop) A (se) ascunde într-o groapă Si: a (se) afunda, (înv) a (se) astruca, a (se) înfunda, a (se) îngropa. 14 vt (Fig; rar) A compromite. 15 vt (Pop) A acoperi prin inundare. 16 vr (D. ochi) A fi înfundat în orbite. 17 vr (Fig) A dispărea (în umbră, întuneric). 18 vr (Fig; d. aștri) A apune. 19 vr (Fig) A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc.

cufundat, ~ă a [At: ANTIM, P. 58 / Pl: ~ați, ~e / E: cufunda] 1 Băgat într-un lichid moale. 2 (Fig) Absorbit. 3 (Fig) Ascuns bine. 4 (Pop) Dispărut. 5 Care a apus. 6 (Fig) Compromis.

ACUFUNDA (-fund) vb. tr. și refl. 1 A (se) cufunda: O stea albastră cade și’n spațiu s’acufundă (ALECS.); pr. ext.: de ești dură de pădure, du-te și te acufundă ’n pădure (VOR.) 2 fig. A prăpădi, a da de pagubă: văd că dumneata, care știi legile, mai rău mă acufunzi (CRG.) [👉 CUFUNDA].

CUFUNDA, cufund, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la obiecte sau la ființe) A face să intre (cu totul) într-un lichid, a afunda, a adînci; a scufunda. Șlepul era cufundat pe sfert în apă. DUMITRIU, N. 135. Se urcă pe o buturugă zbîrlită de salcie înecată și cufundă căldarea în apa galbenă și rece. DUMITRIU, N. 277. ◊ Fig. Pădurile, cufundate în liniștea de iarnă bogată, țineau pe vîrfurile arămii pete mari de ceață fumurie. SADOVEANU, O. III 113. Noaptea, cînd toată natura era afundată în tăcere, Zamfira începea a cînta. ALECSANDRI, C. 83. ◊ Refl. Mă cufundam [în apă] de trei ori în rînd. CREANGĂ, A. 65. Azvîrle-o, maică, [inima] pe apă. De-a sta și s-a cufunda, Maică, nu mai aștepta! ȘEZ. I 46. ♦ A înfige într-o materie moale. N-a auzit alt răspuns decît foșnetul opincilor cufundate în zăpadă. GALAN, Z. R. 211. ♦ A scufunda în adînc (pentru a îneca). Unii zicea să-l omoare Cu laț de spînzurătoare, Alțiisă-l cufunde-n apă, Alțiisă-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136. 2. Refl. A intra în adînc, a se adînci, a dispărea. Fierul strălucitor se cufundă în pămînt și începu să-l taie statornic. DUMITRIU, V. L. 6. Curțile zînelor se cufundaseră în pămînt cu zîne cu tot. RETEGANUL, P. II 17. Cotoșmanul făcu un culcuș stăpînului său... numai din fulgi... de se cufunda în puf cînd se culca. ISPIRESCU, L. 287. Mi-ar fi părut mai bine-n pămînt să mă cufund. EMINESCU, O. I 91. ♦ A prezenta o adîncitură. Șoseaua se cufunda puțin. DUMITRIU, N. 57. ♦ (Despre ochi) A fi (sau a părea) înfundat în orbite. Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. EMINESCU, O. I 50. ♦ (Poetic) A se pierde. Trăsura se cufunda în ceasurile tîrzii ale nopții. DUMITRIU, N. 53. Deodată calea coti pe o costișă, printr-un făgițel tînăr, în care razele se cufundau pline de taină. SADOVEANU, O. I 228. Privirile i se cufundară în negurile cenușii, pe păduri. SADOVEANU, O. III 104. ♦ Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont, a apune. Soarele se cufundase după cîmpiile depărtate și în văzduhul înalt mai plutea ca o pulbere de aur. SADOVEANU, D. P. 127. [Soarele] se lăsa tot spre apus, Și-n mare se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 28. ♦ (Despre pămînt) A se prăbuși, a crăpa. Cum nu se cufundă pămintu sub el! ȘEZ. III 100. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit (de o activitate, de somn etc.), a se adînci, a se pierde. M-am cufundat în lectură.Se cufundase în gîndurile lui amare și părea că nu mai vede și nu mai aude nimic. V. ROM. noiembrie 1953, 118. La beut ei se-ntrecea... Și-n somn greu se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 131. ◊ (Poetic) Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalțe, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [Faptele] au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. Gheorghe Bibescu... a publicat... o broșură... al cărei scop era d-a cufunda pe Ghica. GHICA, S. 691. – Variantă: acufunda (RUSSO, S. 16) vb. I.

A CUFUNDA cufund tranz. A face să se cufunde. /<lat. confundare

A SE CUFUNDA mă cufund intranz. 1) A intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se lăsa la fund; a se afunda. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se adânci. ~ în vise. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se afunda. 4) (despre pământ) A se lăsa în jos, formând o adâncitură. /<lat. confundare

acufundà v. Mold. V. cufunda: o stea albastră cade și’n spațiu s’acufundă AL.

cufundà v. 1. a băga afund în apă spre a scoate apoi; 2. a târî la fund, a înghiți: apa cufundă munții; 3. a se da la fund: se cufundă în mare; 4. fig. a peri, a dispare: umbra n păduri se cufundă AL.; 5. a se îneca: corabia sa cufundat; 6. fig. a se adânci, a se absorbi: iar te-ai cufundat în stele? EM. [Lat. CONFUNDERE].

cufundat a. 1. adâncit: ochii cufundați în capu-i EM.; fig. în liniște adâncă și ’n visuri cufundat AL.; 3. înghițit de valuri: corabie cufundată; fig. sub năsipul din pustie cufundat e un popor EM.

cufúnd (est) și scufúnd (vest), a (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag în apă saŭ supt apă: a cufunda o corabie bombardînd-o. V. refl. Mă afund, mă daŭ la fund: omu, rața, corabia se cufundă. Mă las în jos: pămîntu se cufundă. Fig. Mă cufund în somn, dorm adînc. – Și acufund.

cufundát (est) și sc- (vest), adj. Dus supt apă. Fig. Adîncit: cufundat în gîndurĭ în somn, în mizerie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cufunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cufund, 2 sg. cufunzi, 3 cufundă; conj. prez. 1 sg. să cufund, 3 să cufunde

cufunda (a ~) vb., ind. prez. 3 cufundă

cufunda vb., ind. prez. 1 sg. cufund, 3 sg. și pl. cufundă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACUFUNDA vb. v. afunda, cufunda.

CUFUNDA vb. 1. v. afunda. 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A ~ un obiect într-un lichid.) 3. v. înfunda. 4. a(-și) afunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

CUFUNDA vb. 1. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A ~ un obiect într-un lichid.) 3. a se adînci, a se afunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i s-au ~ în orbite.) 4. a(-și) afunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cufunda (-d, -at), vb.1. A afunda, a face să intre în apă, a arunca în apă. – 2. A strica, a nărui, a duce de rîpă. – 3. A împlînta, a înfige, a îngropa. – 4. A se lăsa absorbit de ceva. – Var. (Mold.) acufunda, scufunda. Lat. *confundāre (Pușcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140; DAR); cf. calabr. skuffundare. Este dublet al lui confunda, vb., din fr. confondre.Der. (s)cufundător, adj. (care se scufundă; s. m., scafandru); cufundos, adj. (Trans., adînc); cufundătură, s. f. (scufundare; adîncitură a solului, groapă); cufundiș, s. n. (groapă sub apă); cufunzime, s. f. (adîncime); cufundaci, s. m. (pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis); cufundar, s. m. (nume de păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). – Der. neol. confuz, adj., pe baza fr. f. confuse, ca amorez < amoureuse; confuzi(un)e, s. f., din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acufundat, -ă, acufundați, -te, adj. Scufundat. – Din acufunda.

acufunda, acufund, v.t. (reg.) A cufunda, a afunda, a scufunda. – Din a- (protetic) + cufunda.

acufunda, acufund, vb. tranz. – (reg.) A cufunda, a afunda, a scufunda. (Maram., Trans. și nordul Mold.). – Din a- + cufunda (< lat. *confundare „a tulbura, a răsturna”).

cufunda, cufund, (acufunda), vb. tranz., refl. – A intra în apa; a se afunda, a se scufunda. (Maram., Trans. și nordul Mold.). – Lat. confundare „a amesteca, a tulbura; a vărsa” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

acufunda, acufund, vb. tranz. – A cufunda, a afunda, a scufunda. Atestat în Maramureș, Transilvania și nordul Moldovei. – Lat. *confundare.

Intrare: acufundat (s.n.)
acufundat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acufundat
  • acufundatul
  • acufundatu‑
plural
  • acufundaturi
  • acufundaturile
genitiv-dativ singular
  • acufundat
  • acufundatului
plural
  • acufundaturi
  • acufundaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cufunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cufunda
  • cufundare
  • cufundat
  • cufundatu‑
  • cufundând
  • cufundându‑
singular plural
  • cufundă
  • cufundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cufund
(să)
  • cufund
  • cufundam
  • cufundai
  • cufundasem
a II-a (tu)
  • cufunzi
(să)
  • cufunzi
  • cufundai
  • cufundași
  • cufundaseși
a III-a (el, ea)
  • cufundă
(să)
  • cufunde
  • cufunda
  • cufundă
  • cufundase
plural I (noi)
  • cufundăm
(să)
  • cufundăm
  • cufundam
  • cufundarăm
  • cufundaserăm
  • cufundasem
a II-a (voi)
  • cufundați
(să)
  • cufundați
  • cufundați
  • cufundarăți
  • cufundaserăți
  • cufundaseți
a III-a (ei, ele)
  • cufundă
(să)
  • cufunde
  • cufundau
  • cufunda
  • cufundaseră
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acufunda
  • acufundare
  • acufundat
  • acufundatu‑
  • acufundând
  • acufundându‑
singular plural
  • acufundă
  • acufundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acufund
(să)
  • acufund
  • acufundam
  • acufundai
  • acufundasem
a II-a (tu)
  • acufunzi
(să)
  • acufunzi
  • acufundai
  • acufundași
  • acufundaseși
a III-a (el, ea)
  • acufundă
(să)
  • acufunde
  • acufunda
  • acufundă
  • acufundase
plural I (noi)
  • acufundăm
(să)
  • acufundăm
  • acufundam
  • acufundarăm
  • acufundaserăm
  • acufundasem
a II-a (voi)
  • acufundați
(să)
  • acufundați
  • acufundați
  • acufundarăți
  • acufundaserăți
  • acufundaseți
a III-a (ei, ele)
  • acufundă
(să)
  • acufunde
  • acufundau
  • acufunda
  • acufundaseră
Intrare: cufundat
cufundat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cufundat
  • cufundatul
  • cufundatu‑
  • cufunda
  • cufundata
plural
  • cufundați
  • cufundații
  • cufundate
  • cufundatele
genitiv-dativ singular
  • cufundat
  • cufundatului
  • cufundate
  • cufundatei
plural
  • cufundați
  • cufundaților
  • cufundate
  • cufundatelor
vocativ singular
plural
acufundat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acufundat
  • acufundatul
  • acufundatu‑
  • acufunda
  • acufundata
plural
  • acufundați
  • acufundații
  • acufundate
  • acufundatele
genitiv-dativ singular
  • acufundat
  • acufundatului
  • acufundate
  • acufundatei
plural
  • acufundați
  • acufundaților
  • acufundate
  • acufundatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cufunda, cufundverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șlepul era cufundat pe sfert în apă. DUMITRIU, N. 135. DLRLC
    • format_quote Se urcă pe o buturugă zbîrlită de salcie înecată și cufundă căldarea în apa galbenă și rece. DUMITRIU, N. 277. DLRLC
    • format_quote figurat Pădurile, cufundate în liniștea de iarnă bogată, țineau pe vîrfurile arămii pete mari de ceață fumurie. SADOVEANU, O. III 113. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea, cînd toată natura era afundată în tăcere, Zamfira începea a cînta. ALECSANDRI, C. 83. DLRLC
    • format_quote Mă cufundam [în apă] de trei ori în rînd. CREANGĂ, A. 65. DLRLC
    • format_quote Azvîrle-o, maică, [inima] pe apă. De-a sta și s-a cufunda, Maică, nu mai aștepta! ȘEZ. I 46. DLRLC
    • 1.1. A înfige într-o materie moale. DLRLC
      sinonime: înfige
      • format_quote N-a auzit alt răspuns decît foșnetul opincilor cufundate în zăpadă. GALAN, Z. R. 211. DLRLC
    • 1.2. A scufunda în adânc (pentru a îneca). DLRLC
      • format_quote Unii zicea să-l omoare Cu laț de spînzurătoare, Alții – să-l cufunde-n apă, Alții – să-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv reflexiv popular A (se) îneca. MDA2
      sinonime: îneca
  • 2. reflexiv A intra în adânc; a dispărea (undeva). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fierul strălucitor se cufundă în pămînt și începu să-l taie statornic. DUMITRIU, V. L. 6. DLRLC
    • format_quote Curțile zînelor se cufundaseră în pămînt cu zîne cu tot. RETEGANUL, P. II 17. DLRLC
    • format_quote Cotoșmanul făcu un culcuș stăpînului său... numai din fulgi... de se cufunda în puf cînd se culca. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
    • format_quote Mi-ar fi părut mai bine-n pămînt să mă cufund. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • 2.1. reflexiv figurat popular A o păți. MDA2
      sinonime: păți
    • 2.2. (Despre pământ) A se prăbuși. MDA2
    • 2.3. A prezenta o adâncitură. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șoseaua se cufunda puțin. DUMITRIU, N. 57. DLRLC
    • 2.4. tranzitiv reflexiv popular A (se) ascunde într-o groapă; a (se) afunda, (învechit) a (se) astruca, a (se) înfunda, a (se) îngropa. MDA2
    • 2.5. (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. EMINESCU, O. I 50. DLRLC
    • 2.6. poetic A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pierde
      • format_quote Trăsura se cufunda în ceasurile tîrzii ale nopții. DUMITRIU, N. 53. DLRLC
      • format_quote Deodată calea coti pe o costișă, printr-un făgițel tînăr, în care razele se cufundau pline de taină. SADOVEANU, O. I 228. DLRLC
      • format_quote Privirile i se cufundară în negurile cenușii, pe păduri. SADOVEANU, O. III 104. DLRLC
    • 2.7. figurat (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apune
      • format_quote Soarele se cufundase după cîmpiile depărtate și în văzduhul înalt mai plutea ca o pulbere de aur. SADOVEANU, D. P. 127. DLRLC
      • format_quote [Soarele] se lăsa tot spre apus, Și-n mare se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 28. DLRLC
    • 2.8. (Despre pământ) A se prăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum nu se cufundă pămintu sub el! ȘEZ. III 100. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-am cufundat în lectură. DLRLC
    • format_quote Se cufundase în gîndurile lui amare și părea că nu mai vede și nu mai aude nimic. V. ROM. noiembrie 1953, 118. DLRLC
    • format_quote La beut ei se-ntrecea... Și-n somn greu se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
    • format_quote poetic Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat rar Compromite, distruge. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Faptele] au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. DLRLC
    • format_quote Gheorghe Bibescu... a publicat... o broșură... al cărei scop era d-a cufunda pe Ghica. GHICA, S. 691. DLRLC
  • 5. tranzitiv popular A acoperi prin inundare. MDA2
etimologie:

cufundat, cufundaadjectiv

etimologie:
  • cufunda MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.