2 intrări

2 definiții

ACUȘÁ vb. I. tr. (franțuzism) A naște [p.i. 3, 6 -șează, 4 -șăm. / < fr. accoucher].

ACUȘÁ vb. tr. a naște. (< fr. accoucher)

Intrare: acușa (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acușa acușare acușat acușând singular plural
acușea acușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acușez (să) acușez acușam acușai acușasem
a II-a (tu) acușezi (să) acușezi acușai acușași acușaseși
a III-a (el, ea) acușea (să) acușeze acușa acușă acușase
plural I (noi) acușăm (să) acușăm acușam acușarăm acușaserăm, acușasem*
a II-a (voi) acușați (să) acușați acușați acușarăți acușaserăți, acușaseți*
a III-a (ei, ele) acușea (să) acușeze acușau acușa acușaseră
Intrare: acușat
acușat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acușat acușatul acușa acușata
plural acușați acușații acușate acușatele
genitiv-dativ singular acușat acușatului acușate acușatei
plural acușați acușaților acușate acușatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)