2 intrări

2 definiții

ACUȘÁ vb. I. tr. (franțuzism) A naște [p.i. 3, 6 -șează, 4 -șăm. / < fr. accoucher].

ACUȘÁ vb. tr. a naște. (< fr. accoucher)

Intrare: acușa (vb.)
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acușa
  • acușare
  • acușat
  • acușatu‑
  • acușând
  • acușându‑
singular plural
  • acușea
  • acușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acușez
(să)
  • acușez
  • acușam
  • acușai
  • acușasem
a II-a (tu)
  • acușezi
(să)
  • acușezi
  • acușai
  • acușași
  • acușaseși
a III-a (el, ea)
  • acușea
(să)
  • acușeze
  • acușa
  • acușă
  • acușase
plural I (noi)
  • acușăm
(să)
  • acușăm
  • acușam
  • acușarăm
  • acușaserăm
  • acușasem
a II-a (voi)
  • acușați
(să)
  • acușați
  • acușați
  • acușarăți
  • acușaserăți
  • acușaseți
a III-a (ei, ele)
  • acușea
(să)
  • acușeze
  • acușau
  • acușa
  • acușaseră
Intrare: acușat
acușat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acușat
  • acușatul
  • acușatu‑
  • acușa
  • acușata
plural
  • acușați
  • acușații
  • acușate
  • acușatele
genitiv-dativ singular
  • acușat
  • acușatului
  • acușate
  • acușatei
plural
  • acușați
  • acușaților
  • acușate
  • acușatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)