2 intrări

21 de definiții

actualizáre sf [At: DEX2 / P: ~tu-a~ / Pl: ~zări / E: actualiza] 1-2 (Re)aducere în prezent Si: actualizat1 (1-2). 3 Corespondență cu gusturile și cerințele prezentului Si: actualizat1 (3). 4 (Pex) Reînviere a ceva Si: actualizat1 (4).

ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza.

ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza.

ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. – Pronunțat: -tu-a-.

ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-]

actualizáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. actualizắrii; pl. actualizắri

actualizáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. actualizării; pl. actualizări

ACTUALIZÁRE s.f. Acțiunea de a actualiza. [Pron. -tu-a-. / < actualiza].

actualizá vt [At: DEX2 / P: ~tu-a- / Pzi: -zéz / E: fr actualiser] 1-2 A (re)aduce în prezent. 3 A face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului. 4 (Pex) A reînvia ceva.

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face să fie actual, a (re)aduce în prezent; a face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului; p. ext. a reînvia ceva. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualiser.

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face să fie actual, a (re)aduce în prezent; a face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului; p. ext. a reînvia ceva. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualiser.

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie actual. Propagandistul trebuie să actualizeze problemele, trebuie să convingă prin argumente pe auditori de valabilitatea cunoștințelor pe care le predă. – Pronunțat: -tu-a-.

ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie actual. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualiser.

actualizá (a ~) (-tu-a-) vb., ind. prez. 3 actualizeáză

actualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. actualizéz, 3 sg. și pl. actualizeáză

ACTUALIZÁ vb. I. tr. A face ca ceva să devină actual. [Pron. -tu-a-. / < fr. actualiser].

ACTUALIZÁ vb. tr. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva. (< fr. actualiser)

A ACTUALIZÁ ~éz tranz. A face să devină actual; a (re)aduce în actualitate. /<fr. actualiser

*actualizéz, (d. actual). Fac actual: a actualiza un fapt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACTUALIZÁRE s. f. (< actuatizâ < fr. actualiser): aducere a uneia din înfățișările sau însușirile unui obiect în centrul atenției noastre, prin intermediul unui context situațional în care se poate afla la un moment dat un cuvânt A. este o restricție sau o precizare a semnificației cuvântului, o concretizare a uneia din virtualitățile semantice pe care le comportă semnificația. Astfel, cuvântul pom nu este prin el însuși un mesaj lingvistic, ci numai un virtual purtător al acestuia; pentru a căpăta statutul de mesaj, el trebuie ancorat în realitate (actualizat) prin intermediul unuia sau al mai multor cuvinte (actualizatori), în cadrul unui context determinat: „Pomul rodește”, „Pomul fructifer rodește”, „Pomul acesta fructifer rodește în frecare an” etc. Există și situații în care un singur cuvânt poate fi actualizat; poate deveni mesaj (atunci când exprimă o poruncă, o chemare! un salut): „Stai!”, „Încet!”, „Sus!”, „Aici!”, „Foc!”, „Bună!” etc. (v. actualizatór).

ACTUALIZARE Concept al lingvisticii moderne care desemnează utilizarea unei unități a limbii* în vorbire*. Actualizarea se face de către subiectul vorbitor care dă o reprezentare reală unui sens într-un context* lingvistic și extralingvistic. Actualizarea unui cuvânt înseamnă a face să coincidă extensia semnificatului* său cu reprezentarea pe care și-o face vorbitorul despre o anumită realitate; rolul contextului* este esențial pentru a-i conferi cuvântului un anumit grad de actualizare și a-i permite să se refere la unul sau mai multe obiecte extralingvistice particulare; de aceea actualizarea este strâns legată de referință*. • Actualizarea se poate referi la sensul cuvintelor utilizate în context, fie că e vorba de denotații*: băiatul era neobișnuit de înalt (unde înalt desemnează „extensiunea pe verticală”, actualizată ca „dimensiune în plus” prin context), fie că sunt conotații* (fata are o fire rece, unde rece exprimă sensul secundar „apreciere psihică” numai în combinație cu fire). Contextul actualizează diverse relații semantice mai puțin obișnuite, cum ar fi prăjină / bondoacă pentru înalt / scund, în era nici prăjină, nici bondoacă. Uneori este antrenat și contextul extralingvistic, ca în cazul rom. consens, care după 1990 are sensul specializat „lipsă de conflicte”. • Actualizarea mai poate fi exprimată prin unele unități gramaticale care situează în timp ori în spațiu o unitate sau o cuantifică: a) Articolul* este unul dintre mijloacele curente de actualizare: niște oameni reprezintă o actualizare cantitativă, pluralul indică mai mult decât un om, iar articolul desemnează anumiți oameni, b) Determinanți ca demonstrativul reprezintă o actualizare în timp sau în spațiu: acești oameni desemnează oamenii dintr-un spațiu apropiat, oamenii pe care îi am sub ochi. c) Categoria numărului* la verb* reprezintă o actualizare: Vino! Veniți!, d) Actualizarea se poate face printr-o sintagmă întreagă: Prietenul cel foarte blând. A.B.V.

Intrare: actualiza
  • silabisire: -tu-a-
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) actualiza actualizare actualizat actualizând singular plural
actualizea actualizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) actualizez (să) actualizez actualizam actualizai actualizasem
a II-a (tu) actualizezi (să) actualizezi actualizai actualizași actualizaseși
a III-a (el, ea) actualizea (să) actualizeze actualiza actualiză actualizase
plural I (noi) actualizăm (să) actualizăm actualizam actualizarăm actualizaserăm, actualizasem*
a II-a (voi) actualizați (să) actualizați actualizați actualizarăți actualizaserăți, actualizaseți*
a III-a (ei, ele) actualizea (să) actualizeze actualizau actualiza actualizaseră
Intrare: actualizare
actualizare substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular actualizare actualizarea
plural actualizări actualizările
genitiv-dativ singular actualizări actualizării
plural actualizări actualizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)