actinografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr actinographie] 1 Procedeu de pregătire în tipografie a unui clișeu, folosind un negativ obținut cu raze X. 2 Imagine obținută cu un clișeu pregătit prin actinografie (1).

ACTINOGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu fotomecanic de preparare a unui clișeu cu ajutorul altui clișeu obținut cu raze roentgen. ♦ Imagine obținută cu un asemenea clișeu. [Gen. -iei. / < fr. actinographie].

ACTINOGRAFIE s. f. 1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă. 2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen. ◊ imaginea obținută. (< fr. actinographie)

actinografie (desp. -no-gra-) s. f., art. actinografia, g.-d. actinografii, art. actinografiei

actinografie (-no-gra-) s. f., art. actinografia, g.-d. actinografii, art. actinografiei

actinografie s. f. (sil. -gra-), art. actinografia, g.-d. actinografii, art. actinografiei

ACTINO- „rază, radiație, radial, radiant”. ◊ gr. aktis, inos „rază” > fr. actino-, engl. id., germ. aktino- > rom. actino-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază acțiunea și efectele radiațiilor termice și solare asupra organismelor; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., determinarea conturului și dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X paralele; ~carp (v. -carp), adj., (despre plante), cu fructe dispuse radial; ~drom (v. -drom), adj., dispus în formă radială sau palmată; ~fag (v. -fag), adj., (despre paraziți) care distruge celulele de actinomicete; ~gen (v. -gen₁), adj., actinigen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., producere a radiațiilor; ~graf (v. -graf), s. n., actinometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fotomecanic de preparare a unui clișeu, folosind un negativ obținut cu raze X; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la actinograf; ~id (v. -id), adj., cu aspect de stea; ~lit (v. -lit₁), s. n., mineral monoclinic de culoare verde, cu cristale alungite radial; ~logie (v. -logie₁) s. f., disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor; ~mer (v. -mer), s. n., segment radial; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu stadiul radiațiilor electromagnetice din atmosferă. 2. Măsurarea intensității radiațiilor termice și solare; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de bacterii patogene, care trăiesc în colonii sub formă de stea; ~morf (v. -morf), adj., (despre organe vegetale) cu simetrie radială; ~patie (v. -patie), s. f., boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete; ~stel (v. -stel), s. n., existența floemului și a xilemului în raze alternante în cilindrul central al unor rădăcini sau tulpini; ~terapie s. f., tratament medical în care se folosesc radiații luminoase (ultraviolete sau infraroșii); ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de celenterate marine, cu simetrie radială.