opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

❍ ACOPERITOARE sf. 1 💒 Învelitoarea casei 2 Capac 3 ⛪ = ACOPEREMÎNT [acoperi]

ACOPERITOARE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii.

ACOPERITOARE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare.

ACOPERITOR, -OARE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

ACOPERITOR, -OARE, acoperitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor.

acoperitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 50V7 / V: (îvr) -iu[1] / Pl: ~i, ~oare / E: acoperi + -tor] 1-9 a Care acoperă (1-9). 10 a (Îvr) Ocrotitor. 11 sf Acoperământ.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

coperitor, ~oare smf, a vz acoperitor

ACOPERITOR sm. 1 Cel ce acopere (în spec. o casă) 2 fig. Ocrotitor: ajutoriu și acoperitoriu să făcu mie în mîntuire (BIBL.).

ACOPERITOR, -OARE, acoperitori, -oare, adj. (Fin.) Care acoperă, care garantează. Semnătură acoperitoare. Acte acoperitoare.

ACOPERITOR, -OARE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor.

acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case.

acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acoperitoare s. f., g.-d. art. acoperitorii; pl. acoperitori

acoperitoare s. f., g.-d. art. acoperitorii; pl. acoperitori

acoperitoare s. f., g.-d. art. acoperitorii; pl. acoperitori

acoperitor adj. m., pl. acoperitori; f. sg. și pl. acoperitoare

acoperitor adj. m., pl. acoperitori; f. sg. și pl. acoperitoare

acoperitor adj. m., pl. acoperitori; f. sg. și pl. acoperitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOPERITOARE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

ACOPERITOARE s. față, învelitoare. (~ de masă, de pernă.)

Intrare: acoperitoare
acoperitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperitoare
  • acoperitoarea
plural
  • acoperitori
  • acoperitorile
genitiv-dativ singular
  • acoperitori
  • acoperitorii
plural
  • acoperitori
  • acoperitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: acoperitor
acoperitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperitor
  • acoperitorul
  • acoperitoru‑
  • acoperitoare
  • acoperitoarea
plural
  • acoperitori
  • acoperitorii
  • acoperitoare
  • acoperitoarele
genitiv-dativ singular
  • acoperitor
  • acoperitorului
  • acoperitoare
  • acoperitoarei
plural
  • acoperitori
  • acoperitorilor
  • acoperitoare
  • acoperitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
coperitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acoperitoare, acoperitorisubstantiv feminin

etimologie:
  • Acoperi + sufix -tor. DEX '09 MDA2
  • acoperi + sufix -(i)toare. DLRM

acoperitor, acoperitoareadjectiv

  • 1. Care acoperă; care garantează. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Semnătură acoperitoare. Acte acoperitoare. DLRLC
  • 2. învechit rar Ocrotitor. MDA2
    sinonime: ocrotitor
etimologie:
  • Acoperi + sufix -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.