13 definiții pentru aconitum

OMÁG s. m. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuințate în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. – Din sl. omĕgŭ.

OMÁG s. (BOT.; Aconitum) (reg.) mărul-lupului, mierea-ursului, (Mold., Bucov. și Transilv.) toaie.

OMÁG s. v. sănișoară.

OMÁG ~gi m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, viguroasă, cu frunze divizate și cu flori dispuse în inflorescențe dense terminale. /<sl. omĕgu


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACONITUM L. OMAG DE GRĂDINĂ, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile muntoase ale emisferei nordice, cca 35 specii, erbacee, vivace, otrăvitoare. Flori hermafrodite (sepala superioară sub formă de coif acoperă 2 petale nectarifere, toate sepalele colorate, stamine numeroase), variază de la alb la roșu, unicolore sau bicolore, lung-pedunculate, în raceme sau panicule. Frunze alterne dispuse în verticil, mai rar radicale, adînc-divizate. Fruct, 3-5 folicule.

A. carmichaelii Debx. (syn. A. fischeri Forb. et Hemsl.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori albastre-închis. Frunze verzi-lucioase, adînc-divizate, palmat-lobate. Plantă păroasă, înaltă pînă la 2 m.

A. lycoctonum L. Specie ce înflorește vara. Flori galbene-deschis. Frunze palmat-lobate. Plantă păroasă, înaltă pînă la 150 cm.

A. napellus L. Specie ce înflorește vara. Flori mai ales albastre-intens, așezate într-un racem, terminal pe tulpină. Frunze palmat-sectate cu 5-7 lobi liniari său liniari-lanceolați, adînc-dentați. Plantă înaltă de cca 1 m,

A. paniculatum Lam. Specie care înflorește vara. Flori violete-închis sau albastre-luminos, coif ascuțit, de cele mai multe ori glauc sau, ca și celelalte 4 sepale, păros. Pedunculii păroși, glanduloși. Frunze palmat-lobate, lucioase, lobul lanceolat sau oblong. Plantă înaltă pînă la 1 m.

A. variegatum L. Specie care înflorește vara. Flori mari, de un violet-luminos sau închis, albe cu albastru, rar albastre, în raceme largi. Coif înalt, lung pînă la 4 cm, pinten curbat. Frunze cu 5-7 lobi, palmate. Plantă înaltă pînă la 1,50 m.

A. wilsonii Stapf. Specie care înflorește toamna. Flori albastre-luminos. Frunze trilobate. Plantă înaltă pînă la 1,80 m.

Aconitum anthora L. Specie care înflorește vara. Flori de un galben-deschis, dispuse în racem paniculat, terminal pe tulpină. Frunze de cîteva ori sectate (pînă la bază), lobii îngust-liniari. Tulpină pubescentă ca și florile, înaltă pînă la 85 cm. Eizom tuberos.

Intrare: aconitum
aconitum
termen biologic (I2)