O definiție pentru acomplisement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acomplisemént s. n., pl. acompliseménte

Intrare: acomplisement
acomplisement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acomplisement
  • acomplisementul
  • acomplisementu‑
plural
  • acomplisemente
  • acomplisementele
genitiv-dativ singular
  • acomplisement
  • acomplisementului
plural
  • acomplisemente
  • acomplisementelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)