2 intrări

30 de definiții

acomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acomoda] Deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: acomodat1, adaptare, obișnuire.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuală) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. – V. acomoda.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a (se) acomoda. 1. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu. ◊ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el. 2. Deprindere, obișnuire, familiarizare, adaptare.

ACOMODÁRE, acomodări, s. f. Acțiunea de a se acomoda.Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodắrii; pl. acomodắri

acomodáre s. f., g.-d. art. acomodării; pl. acomodări

ACOMODÁRE s. v. aclimatizare.

ACOMODÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda].

ACOMODÁRE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda)

acomodare f. 1. potriveală, învoire, împăcare; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidvă – titvă, umplu-împlu.

acomodá vr [At: DA / Pzi: ~déz / E: fr accommoder, lat accommodare] A se deprinde cu noi condiții (de viață, de muncă etc.) Si: a se adapta, a se obișnui.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață, de muncă etc; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «la») 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta. A se acomoda la o situație. ♦ A se împăca, a se învoi. M-am acomodat ușor cu metoda lui de lucru.

ACOMODÁ, acomodez, vb. I. Refl. 1. A suferi unele modificări în procesul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu. 2. A se deprinde cu noi condiții de viață; a se obișnui, a se adapta; a se împăca, a se învoi. – Fr. accommoder (lat. lit. accommodare).

acomodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se acomodeáză

acomodá vb., ind. prez. 1 sg. acomodéz, 3 sg. și pl. acomodeáză

ACOMODÁ vb. v. aclimatiza.

ACOMODÁ vb. I. refl. 1. A suferi modificări prin adaptarea la anumite condiții fiziologice și de mediu. 2. A se obișnui cu condiții noi de trai; a se adapta. ♦ A se împăca, a se învoi. [< fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare].

ACOMODÁ vb. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui. ◊ a se împăca. (< fr. accommoder, lat. accommodare)

A SE ACOMODÁ mă ~éz intranz. 1) (despre plante, animale) A se obișnui cu climatul nou; a se adapta; a se aclimatiza. 2) fig. (despre persoane) A se obișnui cu noi condiții de viață; a se adapta; a se aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

A ACOMODÁ ~éz tranz. A face să se acomodeze; a adapta; a aclimatiza. /<fr. accommoder, lat. accommodare

acomodà v. a (se) potrivi: a se acomoda împrejurărilor.

*acomodațiúne f. (lat. accommodátio, -ónis). Potriveală, adaptare. Învoire, împăcare. Fiziol. Facultatea pin care ochiu vede limpede la diferite distanțe. – Și -áție, dar ob. -áre.

*acomodéz, v. tr. (lat. ac-commodo, -commodáre; fr. accommoder). Potrivesc, fac comod, adaptez: a acomoda o piesă la o mașină. Împac: a acomoda o afacere pin bună înțelegere. V. refl. Mă adaptez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOMODARE s. aclimatizare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)

ACOMODÁRE s. f. (< acomodá < fr. accommoder, cf. it. accomodare, lat. accommodare): v. asimilare parțială.

ACOMODARE Tip particular de asimilare* care constă în modificarea uneia sau eventual a două dintre trăsăturile articulatorii ale unui sunet, sub influența altui sunet aflat în proximitate imediată: fn > mn (bufni > bumni), vn > mn (pivniță>pimniță) etc. • Acomodarea are, în general, un caracter individual și adesea izolat. în câteva cazuri, ea s-a impus în limba literară, astfel [s] din prefixul des-, devine [z] în vecinătatea unei consoane sonore: dezmembra, dezbina, dezgheța, iar [n] din prefixul în-, devine, înainte de labială, m: îmbrăca, împuțina etc. Vezi ASIMILARE. C.C.

ACOMODA vb. a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.)

Intrare: acomoda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acomoda acomodare acomodat acomodând singular plural
acomodea acomodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acomodez (să) acomodez acomodam acomodai acomodasem
a II-a (tu) acomodezi (să) acomodezi acomodai acomodași acomodaseși
a III-a (el, ea) acomodea (să) acomodeze acomoda acomodă acomodase
plural I (noi) acomodăm (să) acomodăm acomodam acomodarăm acomodaserăm, acomodasem*
a II-a (voi) acomodați (să) acomodați acomodați acomodarăți acomodaserăți, acomodaseți*
a III-a (ei, ele) acomodea (să) acomodeze acomodau acomoda acomodaseră
Intrare: acomodare
acomodare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acomodare acomodarea
plural acomodări acomodările
genitiv-dativ singular acomodări acomodării
plural acomodări acomodărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)