ACLIMATARE s. f. (Înv.) Aclimatizare. – V. aclimata.

aclimatare sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2).

*ACLIMATARE, *ACLIMATAȚIUNE, *ACLIMATAȚIE sf. Faptul de a (se) aclimata [fr.].

ACLIMATARE s. f. (Rar) Aclimatizare. – V. aclimata.

ACLIMATARE s.f. (Rar) Aclimatizare. [Cf. it. acclimatare, fr. acclimatation].

ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater.

aclimata vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4).

*ACLIMATA (-atez) vb. tr. și refl. A (se) deprinde cu alte împrejurări decît acelea ale loclui de naștere (despre oameni, animale, plante): crescătorii de vite au aclimatat la noi cu mult succes rasele de vaci elvețiene; popoarele de la Nord cu greu se pot ~ în regiunile tropicale [fr.].

*ACLIMATIZA... = ACLIMATA...

ACLIMATA, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater.

ACLIMATA vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater)

*aclimatațiúne f. (fr. acclimatation). Acțiunea de a saŭ de a se aclimata. Și -áție și -áre.

*aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez).

aclimatare (înv.) (desp. a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării

aclimatare (înv.) (a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatării

aclimatare s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. aclimatării

aclimata (a ~) (înv.) (desp. a-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. aclimatez, 3 aclimatează; conj. prez. 1 sg. să aclimatez, 3 să aclimateze

aclimata (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimatează

aclimata vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimatează

aclimatez.