2 intrări

O definiție

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s' a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

Intrare: aciurare
aciurare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aciurare aciurarea
plural aciurări aciurările
genitiv-dativ singular aciurări aciurării
plural aciurări aciurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aciura
verb (V201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aciura aciurare aciurat aciurând singular plural
aciurea aciurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aciurez (să) aciurez aciuram aciurai aciurasem
a II-a (tu) aciurezi (să) aciurezi aciurai aciurași aciuraseși
a III-a (el, ea) aciurea (să) aciureze aciura aciură aciurase
plural I (noi) aciurăm (să) aciurăm aciuram aciurarăm aciuraserăm, aciurasem*
a II-a (voi) aciurați (să) aciurați aciurați aciurarăți aciuraserăți, aciuraseți*
a III-a (ei, ele) aciurea (să) aciureze aciurau aciura aciuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)