2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acioa[1] v vz aciua

  1. Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă la definiția principală. — Ladislau Strifler

aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a / V: ~uia / Pzi: ~uez / E: lat accubiliare] (Îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) liniști.

aciuia vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: ~iesc / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua (1-6).

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. (Pop.) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÍ vb. IV v. aciua.

ACIUIÁ vb. I v. aciua.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) vb. I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), vb. IV.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare.

ACIUIÁ vb. I. v. aciua.

A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliare

A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare

aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.; 2. cu sensul generalizat: nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru CR. [Cf. lat. ACQUIERE].

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aciuá (a se ~) (pop.) (-ciu-a) vb. refl., ind. prez. 3 se aciueáză, 1 pl. ne aciuắm (-ciu-ăm); conj. prez. 3 să se aciuéze (-ciu-e-); ger. aciuấndu-se (-ciu-ân-)

aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. aciuéz, 3 sg. și pl. aciueáză, 1 pl. aciuăm (sil. -ciu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. aciuéze (sil. -ciu-e-); ger. aciuând (sil. -ciu-ând)

aciua (ind. prez. 1 sg. aciuez, 3 sg. și pl. aciuează, 1 pl. aciuăm)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACIUÁ vb. v. odihni, repauza.

ACIUA vb. a se cuibări, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăși. – Var. aciuia, aciola. < Lat. ciere (lat. tîrzie cire) „a incita, a chema”, cf. accire „a chema la sine, a lăsa să vină”. Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acțiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptățește presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, și evoluția lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui ui în adia și baier. Fenomenul este cunoscut și în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicații nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Pușcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăți (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat. *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca și ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola, cu der. acioală, s. f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală „fustă”, de unde sensul de „copertină”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înșeua și înșela.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aciuá, aciuez, vb. refl. – A-și găsi refugiul, a se adăposti: „Aciuă-te cu mama…” (Crâncău, 2013). – Lat. *accubiliare (CDDE; DEX); lat. *accellare, din cella „celulă, ascunzătoare, cămăruță” (Philippide, Scriban).

Intrare: aciuiere
aciuiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuiere
  • aciuierea
plural
  • aciuieri
  • aciuierile
genitiv-dativ singular
  • aciuieri
  • aciuierii
plural
  • aciuieri
  • aciuierilor
vocativ singular
plural
Intrare: aciua
  • silabație: a-ciu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciua
  • aciuare
  • aciuat
  • aciuatu‑
  • aciuând
  • aciuându‑
singular plural
  • aciuea
  • aciuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuez
(să)
  • aciuez
  • aciuam
  • aciuai
  • aciuasem
a II-a (tu)
  • aciuezi
(să)
  • aciuezi
  • aciuai
  • aciuași
  • aciuaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciua
  • aciuă
  • aciuase
plural I (noi)
  • aciuăm
(să)
  • aciuăm
  • aciuam
  • aciuarăm
  • aciuaserăm
  • aciuasem
a II-a (voi)
  • aciuați
(să)
  • aciuați
  • aciuați
  • aciuarăți
  • aciuaserăți
  • aciuaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciuau
  • aciua
  • aciuaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciui
  • aciuire
  • aciuit
  • aciuitu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuiește
  • aciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiesc
  • aciuiam
  • aciuii
  • aciuisem
a II-a (tu)
  • aciuiești
(să)
  • aciuiești
  • aciuiai
  • aciuiși
  • aciuiseși
a III-a (el, ea)
  • aciuiește
(să)
  • aciuiască
  • aciuia
  • aciui
  • aciuise
plural I (noi)
  • aciuim
(să)
  • aciuim
  • aciuiam
  • aciuirăm
  • aciuiserăm
  • aciuisem
a II-a (voi)
  • aciuiți
(să)
  • aciuiți
  • aciuiați
  • aciuirăți
  • aciuiserăți
  • aciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiască
  • aciuiau
  • aciui
  • aciuiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciuia
  • aciuiere
  • aciuiat
  • aciuiatu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuia
  • aciuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiez
(să)
  • aciuiez
  • aciuiam
  • aciuiai
  • aciuiasem
a II-a (tu)
  • aciuiezi
(să)
  • aciuiezi
  • aciuiai
  • aciuiași
  • aciuiaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuia
  • aciuie
  • aciuiase
plural I (noi)
  • aciuiem
(să)
  • aciuiem
  • aciuiam
  • aciuiarăm
  • aciuiaserăm
  • aciuiasem
a II-a (voi)
  • aciuiați
(să)
  • aciuiați
  • aciuiați
  • aciuiarăți
  • aciuiaserăți
  • aciuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuiau
  • aciuia
  • aciuiaseră
acioa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aciua acioa aciui aciuia

  • 1. popular A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti.
    exemple
    • Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335.
      surse: DLRLC
    • Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da adăpost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti un exemplu
      exemple
      • Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66.
        surse: DLRLC
  • 2. rar A se odihni, a se culca.
    exemple
    • Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58.
      surse: DLRLC

etimologie: