2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aciolare sf [At: MDA ms/ P: a-cio-la-re / Pl: ~lări / E: aciola] (Îvp) Aciuare.

ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.

ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.

aciola vr [At: HEM 188 / P: a-cio-la / Pzi: aciol, ~lez / E: ns cf aciua] (Îvp) A se aciua.

ACIOLA (-ol,-olez) vb. refl. A se adăposti, a se pune sub un acoperemînt spre a se apăra de vînt și vreme rea; a se pripăși într’un loc: d’aia face omul patru păreți, ca să se acioleze și cei streini (HASD.); în mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni (DLVR.) [acioală].

ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși. În mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni de pe la Sohat. DELAVRANCEA, S. 227. – Pronunțat: -cio-.

ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși, a se stabili. [Pr.: -cio-] – V. aciua.

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aciola (a se ~) (rar) (desp. -cio-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă aciolez, 3 se aciolea; conj. prez. 1 sg. să mă aciolez, 3 să se acioleze; imper. 2 sg. afirm. aciolează-te; ger. aciolându-mă

!aciola (a se ~) (rar) (-cio-) vb. refl., ind. prez. 3 se aciolea

aciola vb. (sil. -cio-), ind. prez. 1 sg. aciolez, 3 sg. și pl. aciolea

Intrare: aciolare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciolare
  • aciolarea
plural
  • aciolări
  • aciolările
genitiv-dativ singular
  • aciolări
  • aciolării
plural
  • aciolări
  • aciolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aciola
  • silabație: a-cio-la info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciola
  • aciolare
  • aciolat
  • aciolatu‑
  • aciolând
  • aciolându‑
singular plural
  • aciolea
  • aciolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciolez
(să)
  • aciolez
  • aciolam
  • aciolai
  • aciolasem
a II-a (tu)
  • aciolezi
(să)
  • aciolezi
  • aciolai
  • aciolași
  • aciolaseși
a III-a (el, ea)
  • aciolea
(să)
  • acioleze
  • aciola
  • aciolă
  • aciolase
plural I (noi)
  • aciolăm
(să)
  • aciolăm
  • aciolam
  • aciolarăm
  • aciolaserăm
  • aciolasem
a II-a (voi)
  • aciolați
(să)
  • aciolați
  • aciolați
  • aciolarăți
  • aciolaserăți
  • aciolaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciolea
(să)
  • acioleze
  • aciolau
  • aciola
  • aciolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aciolare, aciolărisubstantiv feminin

etimologie:
  • aciola MDA2

aciola, aciolezverb

  • 1. rar A se aciua. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni de pe la Sohat. DELAVRANCEA, S. 227. DLRLC
etimologie:
  • cf. aciua DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.