8 definiții pentru achizitiv

achizitív, ~ă a [At: DA ms / V: -isi-, acquisi- / Pl: ~i, -e / E: fr acquisitif] 1 (Jur; d. un titlu) Pe baza căruia se dobândește un drept sau un bun. 2 Care are valoarea unei achiziții (3).

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

achizitív adj. m., pl. achizitívi; f. sg. achizitívă, pl. achizitíve

ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif].

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif)

*achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă.

Intrare: achizitiv
achizitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular achizitiv achizitivul achiziti achizitiva
plural achizitivi achizitivii achizitive achizitivele
genitiv-dativ singular achizitiv achizitivului achizitive achizitivei
plural achizitivi achizitivilor achizitive achizitivelor
vocativ singular
plural