6 definiții pentru achizitiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achizitiv, ~ă a [At: DA ms / V: ~isi~, acquisi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr acquisitif] 1 (Jur; d. un titlu) Pe baza căruia se dobândește un drept sau un bun. 2 Care are valoarea unei achiziții (3).

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.

ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif].

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif)

*achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

achizitív adj. m., pl. achizitívi; f. sg. achizitívă, pl. achizitíve

Intrare: achizitiv
achizitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achizitiv
  • achizitivul
  • achizitivu‑
  • achiziti
  • achizitiva
plural
  • achizitivi
  • achizitivii
  • achizitive
  • achizitivele
genitiv-dativ singular
  • achizitiv
  • achizitivului
  • achizitive
  • achizitivei
plural
  • achizitivi
  • achizitivilor
  • achizitive
  • achizitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

achizitiv

  • 1. Referitor la o achiziție.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: