2 intrări

22 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achiu2 sn [At: CONV. LIT. II, 212 / Pl: ~ri / E: (1) rs ку, pn kij, (2) fr acquit] 1 (Mol; la biliard) Tac. 2 (Mun; înv; îe) A da ~ A da prima lovitură de bilă pentru a hotărî care jucător va începe jocul.

achiu1 sni [At: BARCIANU / E: lat apium] (Bot; înv) Țelină (Apium graveolens).

ACHÍU2, achiuri, s. n. (Înv.) 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.; înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.; înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.

ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.

ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit.

ACHÍU1 s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium.

ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)

achiu n. 1. bățul de biliard; numit și tac. [Rus. KIĬ (din fr. queue)]; 2. prima bilă de încercare.

2) achíŭ n., pl. urĭ, rar e (rus. kiĭ, d. fr. queue, coadă, achiŭ). Mold. Tac, baston de biliard.

1) *achíŭ n., pl. urĭ, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bilă izbită ca să se decidă care jucător va juca întîĭ: a da achiŭ (fr. donner l’acquit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áchiu1 [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s. m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii)

achíu2 (lovitură la biliard, tac) (înv.) s. n., art. achíul; pl. achíuri

achíu (bot.) s. m., art. achíul; pl. achíi, art. achíii

achíu (sport) s. n., art. achíul; pl. achíuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

achiu, -e, achii adj. beat

a avea achiul expr. (la biliard) a începe jocul, a avea lovitura de deschidere a partidei

a-i lua (cuiva) achiul expr. (er.) a dezvirgina (pe cineva)

Intrare: achiu (biliard)
achiu2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achiu
  • achiul
  • achiu‑
plural
  • achiuri
  • achiurile
genitiv-dativ singular
  • achiu
  • achiului
plural
  • achiuri
  • achiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: achiu (bot.)
achiu1 (pl. -i) substantiv masculin
  • pronunție: achĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achiu
  • achiul
  • achiu‑
plural
  • achii
  • achiii
genitiv-dativ singular
  • achiu
  • achiului
plural
  • achii
  • achiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

achiu (biliard) învechit

  • 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

achiu (bot.)

etimologie: