2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achít sn [At: PRETORIAN, DR. C. 67 / Pl: ~uri / E: fr acquit] (Jur; d. agenții fiscali; îe) A fi (sau a se afla) în ~ A nu rămâne dator după încheierea socotelilor.

*achít, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.

ACHITÁ, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

achitá [At: DA ms / Pzi: achít / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

ACHITÁ, achít, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria.Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfîrșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.

ACHITÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].

ACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)

A ACHITÁ achít tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viață (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorî. /<fr. acquitter

A SE ACHITÁ mă achít intranz. A se elibera (de o obligație materială sau morală). ~ de o datorie. /<fr. aquitter

achità v. 1. a plăti, a răfui; 2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie: s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

achita (a ~) vb., ind. prez. 3 achi

achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. și pl. achítă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

ACHITÁ vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

ACHITA vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

achita vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăți, a osândi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

achitá (achít, achitát), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: achit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achit
  • achitul
plural
  • achituri
  • achiturile
genitiv-dativ singular
  • achit
  • achitului
plural
  • achituri
  • achiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: achita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • achita
  • achitare
  • achitat
  • achitatu‑
  • achitând
  • achitându‑
singular plural
  • achi
  • achitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • achit
(să)
  • achit
  • achitam
  • achitai
  • achitasem
a II-a (tu)
  • achiți
(să)
  • achiți
  • achitai
  • achitași
  • achitaseși
a III-a (el, ea)
  • achi
(să)
  • achite
  • achita
  • achită
  • achitase
plural I (noi)
  • achităm
(să)
  • achităm
  • achitam
  • achitarăm
  • achitaserăm
  • achitasem
a II-a (voi)
  • achitați
(să)
  • achitați
  • achitați
  • achitarăți
  • achitaserăți
  • achitaseți
a III-a (ei, ele)
  • achi
(să)
  • achite
  • achitau
  • achita
  • achitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

achit, achiturisubstantiv neutru

  • chat_bubble științe juridice (Despre agenții fiscali) A fi (sau a se afla) în achit = a nu rămâne dator după încheierea socotelilor. MDA2
etimologie:

achita, achitverb

  • 1. tranzitiv A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tribunalul a achitat pe inculpat. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A achitat la timp datoria. DLRLC
    • format_quote M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o... Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. DLRLC
  • 3. tranzitiv argou; argotic Asasina, omorî, suprima, ucide. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.