2 intrări

  • celălalt acelalalt acelălalt celalalt celalant celalt celălant cellalt cellant
  • acelalalt

Articole pe această temă:

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acelalált, aceálalaltă pd vz celălalt

célalt pd vz celălalt

celălalt, cealaltă [At: DA / V: (înv) acealaltă, aceealaltă, acelalalt, acelălalt, celalalt, celalant, celalt, celălant, cellalt, cellant / Pl: ceilalți, celelalte / E: cel(a) + alalt] 1 pd (Îoc acesta, cestălalt) Cel mai îndepărtat dintre două sau mai multe persoane, care nu e vorbitorul sau persoana despre care se vorbește. 2 pd Persoana dintre două sau mai multe spre care se arată. 3 pd (Adesea în corelație cu unul, acela sau cu sine însuși) Persoana opusă mai îndepărtată. 4 pd Membrul mai îndepărtat al unei perechi. 5 pd Al doilea. 6 ad Care este mai îndepărtat și diferit de un alt obiect deja menționat. 7 ad Care se află în locul mai îndepărtat spre care se arată după indicarea unui obiect mai apropiat. 8 ad (Îs) Lumea (sau, înv, vremea) cealaltă Starea de după moarte. 9 pd (Lpl) Toți cei din aceeași categorie afară de unul, care a fost menționat anterior. 10 pd Toți cei de față, afară de persoana care vorbește. 11 pd (Uneori întărit prin toți) Cei de felul sau de seama acestuia sau acestora, care au mai rămas afară de cel sau cei menționați, restul Si: alții. 12 ad Care fac parte din aceeași categorie ca persoana sau obiectul exceptat, menționat anterior. 13 ad (Ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Care este imediat următor intervalului menționat. 14 pd (Înv) Acela despre care a fost vorba mai înainte sau mai sus Si: precedentul.

céllalt, céealaltă pd vz celălalt

CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.

CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Luna cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte.Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).

CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.

CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea; ălălalt, aialaltă. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă. 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Ceilalți oaspeți. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Luna cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte.Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= ăllalt).

CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLĂLALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. (Fiind vorba de un grup de două unități sau de două grupuri) Cel mai depărtat dintre amîndoi, altul decît acea care vorbește sau despre care se vorbește; al doilea. Ia-ți cățelul și du-te cît e ațipit zgripsorul nostru c-un ochi închis și cu celălalt treaz. SADOVEANU, N. F. 37. Pîn’ se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor, Pînă-ncalță celălalt, Soarete-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174. Calu ți se poticnească, Pe tine să te trînteascâ. Mîna stîngă Să ți-o frîngă, Pe cealaltă să ți-o rupă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte și întortocheate de sălcii, bătrînul cunoștea cotloane de gîrle și albii părăsite. SADOVEANU, N. F. 27. 2. (La pl.) Toți cei care sînt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39. Doi [alergători], care întrec pe ceilalți... primesc: cel întîi un vas de argint... al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. Toate părțile lumii sînt lănțuite într-astfel de chip, că este peste putință de a cunoaște una fără celelalte și fără totul. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Întărit prin «tot») Pe lîngă ea, toate celelalte... erau slute. NEGRUZZI, S. I 64. ◊ (Adjectival) Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231. Ești o floare Ce lucești mai viu La soare decît celelalte flori. ALECSANDRI, P. I 210. ♦ (Adjectival, determinînd cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor. Vinerea cealaltă. Ziua cealaltă. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, pl. celorlalți, celorlalte. – Variante: célalalt, céealaltă (CREANGĂ, P. 96), céialalți, célealalte (CREANGĂ, P. 60), pron. dem., célalt (LESNEA, I. 101, AGÎRBICEANU, S. P. 28), ȘEZ. IV 171), céllalt (SADOVEANU, O. VII 41, ARDELEANU, 227), pron. dem. m., céelaltă (EMINESCU, N. 37) pron. dem. f.

CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLALALT, CÉEALALTĂ pron. dem. v. celălalt.

CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt.

CÉLĂLALT, CEÁLALTĂ, ceilalți, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție. ◊ (Adjectival) Nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni (CREANGĂ). ♦ (Adjectival, determinând cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia. Lumea cealaltă. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalți, celorlalte.Var.: célalalt, céealaltă pron. dem., célalt, céllalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.

CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt.

arată toate definițiile

Intrare: celălalt
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P31)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular celălalt, celalalt, cellalt cealaltă, ceealaltă
plural ceilalți celelalte
genitiv-dativ singular celuilalt celeilalte
plural celorlalți celorlalte
celalt
pronume invariabil (I13)
acelalalt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P31)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular acelălalt, acelalalt, acellalt acealaltă, aceealaltă
plural aceilalți acelelalte
genitiv-dativ singular aceluilalt aceleilalte
plural acelorlalți acelorlalte
celalalt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
celalant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
celălant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
cellalt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
cellant
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: acelalalt
acelalalt
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

celălalt acelalalt acelălalt celalalt celalant celalt celălant cellalt cellant

  • 1. Cel mai depărtat dintre amândoi, al doilea.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: altul ălălalt 4 exemple
    exemple
    • (și) adjectival Acolo, în partea cealaltă, printre desișuri mărunte și întortocheate de sălcii, bătrînul cunoștea cotloane de gîrle și albii părăsite. SADOVEANU, N. F. 27.
      surse: DLRLC DLRM
    • Ia-ți cățelul și du-te cît e ațipit zgripsorul nostru c-un ochi închis și cu celălalt treaz. SADOVEANU, N. F. 37.
      surse: DLRLC
    • Pîn’ se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor, Pînă-ncalță celălalt, Soarele-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174.
      surse: DLRLC
    • Calu ți se poticnească, Pe tine să te trînteascâ. Mîna stîngă Să ți-o frîngă, Pe cealaltă să ți-o rupă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX 7 exemple
    exemple
    • (și) adjectival Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231.
      surse: DLRLC DLRM
    • (și) adjectival Ești o floare Ce lucești mai viu La soare decît celelalte flori. ALECSANDRI, P. I 210.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • Doi [alergători], care întrec pe ceilalți... primesc: cel întîi un vas de argint... al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
    • Toate părțile lumii sînt lănțuite într-astfel de chip, că este peste putință de a cunoaște una fără celelalte și fără totul. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • (Întărit prin «tot») Pe lîngă ea, toate celelalte... erau slute. NEGRUZZI, S. I 64.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) adjectival (Ca determinant al unor cuvinte care exprimă o diviziune a timpului) Imediat următor altuia.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM un exemplu
      exemple
      • Luna cealaltă. Vinerea cealaltă. Ziua cealaltă. Lumea cealaltă. Cealaltă zi.
        surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
      • diferențiere Cel care urmează sau precedă.
        surse: NODEX

etimologie:

  • Cel(a) + alalt (= ăllalt).
    surse: DEX '09 DLRM NODEX