3 definiții pentru accentuativ

accentuatív adj. m., pl. accentuatívi; f. sg. accentuatívă, pl. accentuatíve

ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].

ACCENTUATÍV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo)

Intrare: accentuativ
accentuativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accentuativ accentuativul accentuati accentuativa
plural accentuativi accentuativii accentuative accentuativele
genitiv-dativ singular accentuativ accentuativului accentuative accentuativei
plural accentuativi accentuativilor accentuative accentuativelor
vocativ singular
plural