4 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (5)
- relaționale (5)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCENTUAT, -Ă, accentuați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Adj. Fig. Intensificat. 3. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.
accentuat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: accentua] 1 Accentuare (1). 2 (Fig) Reliefare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
accentuat2, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 219 / P: ~tu-at / Pl: ~ați, ~e / E: accentua] 1 a (D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) Care este marcat prin accent (1). 2 a (Fig) Reliefat. 3 av (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic Si: forzato.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCENTUAT adj. p. ACCENTUA ¶¶ contr. NEACCENTUAT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCENTUAT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACCENTUAT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. Vocală accentuată. Cuvînt accentuat. 2. Fig. Întărit, sporit. În condițiile create de regimul de democrație populară, lupta pentru valorificarea vechilor monumente de arhitectură capătă un caracter tot mai accentuat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 349, 5/4. – Pronunțat: -tu-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCENTUAT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Sporit, întărit. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] – Din fr. accentuer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
accentua vt [At: MAIORESCU, CR. II, 206 / Pzi: ~uez / E: fr accentuer] 1 (D. vocale, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A marca prin accent (1). 2 (Fig) A reliefa. 3 (Fig) A intensifica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCENTUA (-tuez) I. vb. tr. 1 📖 A ridica vocea pe o vocală ¶ 2 📖 A pune pe o vocală semnul care arată accentul ¶ 3 A da vocii mai multă intensitate pe o silabă ¶ 4 A pronunța cu mai multă tărie, făcînd să reiasă importanța ideii exprimate. II. vb. refl. A se întări, a căpăta mai multă tărie, a ieși în evidență: mișcarea politică pornită de curînd se accentuează din ce în ce mai mult [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă sau un cuvînt; a scoate în relief o propoziție sau o frază, prin intonație ori prin mărirea intensității vocii. Accentuăm silaba penultimă. ◊ Fig. A scoate în relief, a sublinia, a întări, a apăsa. V-am vorbit rîndul trecut de faptul acesta. Și am accentuat că el are o mare însemnătate. 2. Refl. Fig. A spori, a crește. Contradicțiile din lagărul imperialist se accentuează tot mai mult. ◊ Tălăzuirea cîmpiilor se accentuează, iar valurile lor domoale se umflă și se urcă spre cer. BOGZA, C. O. 153. - Pronunțat: -tu-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCENTUA, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvînt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦ Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A crește, a spori. [Pr.: -tu-a] – După fr. accentuer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACCENTUA vb. I. 1. tr. A scoate în evidență prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvînt într-o frază). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mări, a spori, a crește. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCENTUA vb. I. tr. 1. a scoate în evidență prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat. (< fr. accentuer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACCENTUA ~ez tranz. 1) (silabe, cuvinte, propoziții) A evidenția prin accent. 2) fig. A scoate în evidență în mod deosebit; a sublinia. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ACCENTUA se ~ează intranz. (despre procese, fenomene) A se desfășura într-un mod din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se adânci. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accentuà v. 1. a rosti cuvintele după regulele accentului tonic; 2. a pune accentele în scris; 3. fig. a face să reiasă, a exprima cu energie și claritate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*accentuéz v. tr. (mlat. accentuare, fr. accentuer). Pun accentu. Variez vocea. Fig. Scot în relief.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accentua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. accentuez (desp. -tu-ez), 3 accentuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. accentuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să accentuez, 3 să accentueze; ger. accentuând (desp. -tu-ând)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accentua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 accentuează, 1 pl. accentuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să accentueze (-tu-e-); ger. accentuând (-tu-ând)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accentua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. accentuez, 3 sg. și pl. accentuează, 1 pl. accentuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. accentueze (sil. -tu-e-); ger. accentuând (sil. -tu-ând)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accentua (ind. prez. 3 sg. și pl. accentuează)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
accentuez, -uează 3, -uam 1 imp., accentuând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACCENTUAT adj. 1. tonic. (Vocală ~; silabă ~.) 2. evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificații ~.) 3. v. proeminent. 4. v. evident.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACCENTUAT adj. 1. tonic. (Vocală ~, silabă ~.) 2. evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificații ~.) 3. proeminent, pronunțat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.) 4. evident, marcat, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Accentuat ≠ neaccentuat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACCENTUA vb. 1. a evidenția, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACCENTUA vb. 1. a evidenția, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 2. a apăsa, a insista. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.) 3. a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACCENTUAT, -Ă adj. (< accentua < fr. accentuer): în sintagmele cuvânt accentuat, formă accentuată, silabă accentuată și vocală accentuată (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ACCENTUAT, -Ă 1. în fonetică, silabă dintr-un cuvânt sau cuvânt dintr-un grup sintactic care primește accentul* de intensitate (vezi ACCENT). 2. În gramatica anumitor limbi, serie de forme pronominale (de pronume personal* și reflexiv*) care intră în corelație cu formele neaccentuate* (sau clitice*); sunt utilizate fie cu rolul de insistență asupra persoanei (vezi fr. Toi, tu ne changeras jamais), fie pe baza regulilor sintactice, prezența lor fiind impusă obligatoriu de anumite vecinătăți* (vezi, de ex., utilizarea în rom. și fr. în context prepozițional: rom. Vii cu mine?; fr. Pouvez-vous venir avec moi?). în română, unde flexiunea pronominală (a pronumelui personal, în special) se caracterizează prin bogăție de inventar și se complică prin adăugarea unor distincții speciale (vezi ACCENTUAT VS. NEACCENTUAT, iar, în cadrul formelor neaccentuate, distincția: forme cu î protetic și fără î protetic), formele accentuate apar atât în cadrul dativului, cât și al acuzativului, atât la pronumele personal, cât și la reflexiv (vezi dativul personal: mie; ție; lui, ei; nouă; vouă; lor și dativul reflexiv sie(și); vezi acuzativul personal: mine; tine; el, ea; noi; voi; ei, ele și acuzativul reflexiv sine). La nominativ, româna nu cunoaște forme accentuate, ca urmare a particularității sintactice de a avea subiect inclus*, lexicalizarea subiectului de pers. I și a II-a echivalând cu emfaza. Utilizarea, în română, a formelor accentuate este dirijată de reguli sintactice: ocurența lor este fie determinată contextual, ele fiind obligatorii în context prepozițional și adjectival (ex. grație mie; datoare mie; despre mine), fie asociată fenomenului sintactic de dublare* a complementului direct sau indirect, situație în care formele accentuate nu pot apărea singure, cerând, în mod necesar, dublarea prin clitic (ex. se cruță pe sine; pe mine mă trimite; mie îmi dă). Vezi ATON; CLITIC; DUBLARE; PRONUME. G.P.D.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -tu-a
verb (VT214) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
accentuat, accentuatăadjectiv
- 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCantonime: neaccentuat
- Vocală accentuată. Cuvânt accentuat. DLRLC
-
- 2. Reliefat. MDA2sinonime: reliefat
- 3. Intensificat, sporit, întărit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: intensificat sporit întărit
- În condițiile create de regimul de democrație populară, lupta pentru valorificarea vechilor monumente de arhitectură capătă un caracter tot mai accentuat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 349, 5/4. DLRLC
-
etimologie:
- accentua DEX '09 MDA2 DEX '98
accentuatadverb
etimologie:
- accentua DEX '09 MDA2 DEX '98
accentuat, accentuaturisubstantiv neutru
- sinonime: accentuare
- 2. Reliefare. MDA2sinonime: reliefare
etimologie:
- accentua MDA2
accentua, accentuezverb
-
- Accentuăm silaba penultimă. DLRLC
-
- V-am vorbit rândul trecut de faptul acesta. Și am accentuat că el are o mare însemnătate. DLRLC
-
-
- 2. A se intensifica. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: adânci crește intensifica mări spori
- Contradicțiile din lagărul imperialist se accentuează tot mai mult. DLRLC
- Tălăzuirea cîmpiilor se accentuează, iar valurile lor domoale se umflă și se urcă spre cer. BOGZA, C. O. 153. DLRLC
-
etimologie:
- accentuer DEX '09 MDA2 DEX '98 DN