ACCELERATOR, -OARE, acceleratori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.

accelerator, ~oare [At: DEX² / Pl: ~i, ~oare / E: accélérateur] 1 a Care accelerează. 2 sn Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor. 3 sn (Pre) Pedală care comandă acest mecanism. 4 sn Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 5-6 sm, a (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice.

ACCELERATOR, -OARE, acceleratori, -oare, adj. subst. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.

ACCELERATOR, acceleratoare, s. n. Mecanism care permite să se mărească turația motorului la autovehicule. ♦ Pedală care comandă acest mecanism. Apăsă cu talpa pe accelerator.

ACCELERATOR, -OARE, s. n. 1. Mecanism care permite iuțirea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. 2. Substanță care se adaugă unor materiale pentru a grăbi desfășurarea unor fenomene fizico-chimice. – După fr. accélérateur.

ACCELERATOR, -OARE adj. Care accelerează. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor la autovehicule etc.); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. Instalație care imprimă particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit în cinematografie pentru imprimarea unor mișcări de desfășurare lentă. // adj., s.m. (Substanță) care mărește viteza unei reacții chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore, engl. accelerator].

ACCELERATOR, -OARE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă. 3. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)

ACCELERATOR ~oare n. 1) Mecanism care permite mărirea vitezei unui motor. 2) Pedală care pune în mișcare acest mecanism. ◊ ~ de particule aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul realizării unor reacții nucleare. 3) Substanța care grăbește o reacție chimică sau un proces fizico-chimic. /<fr. accélérateur

*acceleratór, -oáre adj. Care accelerează. Care se accelerează: forța acceleratoare a unuĭ corp care cade.

!accelerator² s. m./s. n., pl. m. acceleratori /n. acceleratoare

accelerator¹ adj. m., pl. acceleratori; f. sg. și pl. acceleratoare

accelerator¹ adj. m., pl. acceleratori; f. sg. și pl. acceleratoare

accelerator² (substanță) s. m., pl. acceleratori

accelerator³ (instalație) s. n., pl. acceleratoare

accelerator (mecanism) s. n., pl. acceleratoare

accelerator s. m. (substanță), adj. m., pl. acceleratori; f. sg. și pl. acceleratoare

ACCELERATOR, acceleratoare motor rachetă cu combustibil solid atașabil avioanelor supersonice pentru a creea o forță de propulsie inițială și a-l catapulta pe direcția de zbor stabilită până la o anumită viteză. Sin. fuzee auxiliară de start, rachetă auxiliară de decelare.