2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abuzare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: abuza] 1 Comiterea unui abuz (1) Si: abuzat1. 2-3 Comiterea unei ilegalități, profitând de un titlu sau de putere Si: abuzat1.

abuza vi [At: NEGRUZZI, S. I, 348 / Pzi: ~zez / E: fr abuser] 1 A comite un abuz (1). 2 A comite ilegalități, profitând de o situație, de un titlu sau de putere.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (2). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser. corectată

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (2). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser. corectată

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. A uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz. Abuzează de medicamente.Fig. A abuzat de răbdarea noastră. 2. A profita în chip nedemn de o situație sau de o împrejurare, de un titlu sau de putere, pentru a comite nedreptăți, incorectitudini.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. 2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). – Fr. abuser.

ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].

abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

A ABUZÁ ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser

abuzà v. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela.

*abuzéz v. intr. (fr. abuser, d. lat. ab-uti, ab-usus, a abuza). Întrebuințez răŭ: a abuza de creditu săŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză

abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. și pl. abuzeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

Intrare: abuzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abuzare
  • abuzarea
plural
  • abuzări
  • abuzările
genitiv-dativ singular
  • abuzări
  • abuzării
plural
  • abuzări
  • abuzărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abuza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abuza
  • abuzare
  • abuzat
  • abuzatu‑
  • abuzând
  • abuzându‑
singular plural
  • abuzea
  • abuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abuzez
(să)
  • abuzez
  • abuzam
  • abuzai
  • abuzasem
a II-a (tu)
  • abuzezi
(să)
  • abuzezi
  • abuzai
  • abuzași
  • abuzaseși
a III-a (el, ea)
  • abuzea
(să)
  • abuzeze
  • abuza
  • abuză
  • abuzase
plural I (noi)
  • abuzăm
(să)
  • abuzăm
  • abuzam
  • abuzarăm
  • abuzaserăm
  • abuzasem
a II-a (voi)
  • abuzați
(să)
  • abuzați
  • abuzați
  • abuzarăți
  • abuzaserăți
  • abuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • abuzea
(să)
  • abuzeze
  • abuzau
  • abuza
  • abuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abuza

  • 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Abuzează de medicamente.
      surse: DLRLC
    • figurat A abuzat de răbdarea noastră.
      surse: DLRLC
  • 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: