2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aburare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: abura] 1 Aburire (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) Îmbujorare. 5 (Arg) Aburire (5). 6 (Pfm) Aburire (6). 7 Suflare. modificată

abura [At: PISCUPESCU, O. 68 / Pzi: abur și -rez / E: abur + -a] (îvr) 1-2 vtr A (se) aburi (1-2). 3 vt A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A (se) îmbujora. 7 vt (Arg) A aburi (7). 8 vr (Pfm) A se aburi (8).

ABURA (abur, aburez)... = ABURI...

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abura, (abori), v.i. (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).

abura, (abori), vb. intranz. – (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).

abura, (abori), vb. intranz. – 1. A adia: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu 1996: 88). 2. A respira, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria 2001: 112). – Din abur (cuv. autohton, cf. alb. avull) + -a.

Intrare: aburare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburare
  • aburarea
plural
  • aburări
  • aburările
genitiv-dativ singular
  • aburări
  • aburării
plural
  • aburări
  • aburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abura
abura1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abura
  • aburare
  • aburat
  • aburatu‑
  • aburând
  • aburându‑
singular plural
  • abu
  • aburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abur
(să)
  • abur
  • aburam
  • aburai
  • aburasem
a II-a (tu)
  • aburi
(să)
  • aburi
  • aburai
  • aburași
  • aburaseși
a III-a (el, ea)
  • abu
(să)
  • abure
  • abura
  • abură
  • aburase
plural I (noi)
  • aburăm
(să)
  • aburăm
  • aburam
  • aburarăm
  • aburaserăm
  • aburasem
a II-a (voi)
  • aburați
(să)
  • aburați
  • aburați
  • aburarăți
  • aburaserăți
  • aburaseți
a III-a (ei, ele)
  • abu
(să)
  • abure
  • aburau
  • abura
  • aburaseră
abura2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abura
  • aburare
  • aburat
  • aburatu‑
  • aburând
  • aburându‑
singular plural
  • aburea
  • aburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aburez
(să)
  • aburez
  • aburam
  • aburai
  • aburasem
a II-a (tu)
  • aburezi
(să)
  • aburezi
  • aburai
  • aburași
  • aburaseși
a III-a (el, ea)
  • aburea
(să)
  • abureze
  • abura
  • abură
  • aburase
plural I (noi)
  • aburăm
(să)
  • aburăm
  • aburam
  • aburarăm
  • aburaserăm
  • aburasem
a II-a (voi)
  • aburați
(să)
  • aburați
  • aburați
  • aburarăți
  • aburaserăți
  • aburaseți
a III-a (ei, ele)
  • aburea
(să)
  • abureze
  • aburau
  • abura
  • aburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aburare, aburărisubstantiv feminin

etimologie:
  • abura MDA2

abura, abur / abura, aburezverb

etimologie:
  • abur + -a.

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.