3 definiții pentru abura

aburá [At: PISCUPESCU, O. 68 / Pzi: abur și -réz / E: abur + -a] (îvr) 1-2 vtr A (se) aburi (1-2). 3 vt A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A (se) îmbujora. 7 vt (Arg) A aburi (7). 8 vr (Pfm) A se aburi (8).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aburá, (abori), vb. intranz. – (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i aboré, / Poamele-și cocé” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).

aburá, (abori), vb. intranz. – 1. A adia: „Vântu-i aboré, / Poamele-și cocé” (Bilțiu 1996: 88). 2. A respira, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria 2001: 112). – Din abur (cuv. autohton, cf. alb. avull) + -a.

Intrare: abura
abura
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.