4 definiții pentru abundanță

abundanță sf vz abundență

ABUNDÁNȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

Intrare: abundanță
abundanță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abundanță abundanța
plural
genitiv-dativ singular abundanțe abundanței
plural
vocativ singular
plural