O definiție pentru absolutiv


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABSOLUTIV 1. Caz* morfologic prezent într-un număr restrâns de limbi neindo-europene de tip ergativ*, unde intră în corelație cu ergativul (vezi ERGATIV). 2. În teoria localistă* asupra cazului (vezi CAZIII), absolutivul este cazul cel mai abstract și cel mai intim legat de predicat, exprimând obiectul plasat în raport cu un punct inițial al orientării predicației (reprezentat prin cazul ablativ*) și cu un punct final (reprezentat prin cazul locativ*). Se realizează sintactic prin obiect direct (ex. Ion a așezat pachetul pe masă) sau prin subiect (ex. Pachetul stă pe masă). • În sistemul de opoziții localiste cu patru cazuri de bază, se opune ergativului, ablativului și locativului, caracterizându-se, în raport cu acestea, prin [- Loc; – Sursă]. G.P.D.

Intrare: absolutiv
absolutiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.