O definiție pentru abrutețe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abrutéțe s. f., g.-d. art. abrutéței

Intrare: abrutețe
abrutețe substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrutețe
  • abrutețea
plural
genitiv-dativ singular
  • abrutețe
  • abruteței
plural
vocativ singular
plural