abribóĭ și (vechi) ambribóĭ m., pl. tot așa (turc. pers. amberbuĭ, adică „miros de ambră”: ngr. amberbói V. șiboĭ). Mold. sud. Un fel de centauree cu flori galbene ca lămîĭa, cu miros suav și așezate în capitule (centauréa suavéolens, centauréa amberbói și amberbóa odoráta). Alt fel de centauree, cu flori violete saŭ albe (centauréa saŭ amberbóa mascháta). Amîndouă îs originare din Persia și se cultivă pin grădini. – În Trans. pejmă, peșmă și spoitorĭ.

ambribóĭ m. V. abriboĭ.

abriboi, s. m. – Plantă (Centaurea suaveolens). – Var. ambriboi. < Tc. (per.) amberboi „parfum de ambră”, posibil prin intermediul ngr. ἀμβερβόϊ (Șeineanu, II, 20; DAR).