3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

abreviat1 sn [At: MDA ms / P: ~vi-at / Pl: ~uri / E: abrevia] Prescurtare.

abreviat2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~vi-at / Pl: ~ați, ~e / E: abrevia] Prescurtat

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Scurtat, prescurtat. - Pronunțat: -vi-at.

ABREVIAT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

abrevia vt [At: DA / P: ~vi-a / Pzi: ~iez / E: lat, it abbreviare] A prescurta.

*ABREVIA (-viez) vb. tr. 📝 A prescurta (vorb. mai ales de o scriere); a scurta cuvintele [lat.].

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvînt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

ABREVIA vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iați, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

abrevia vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

abrevia, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un cuvînt, un titlu.

A ABREVIA ~ez tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

*abreviéz v. tr. (lat. ab-breviare, d. brevis, scurt). Prescurtez. mai ales vorbind de opere scrise, discursuri, cărți și cuvinte, ca: p. îld. pentru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. abreviez (desp. -vi-ez), 3 abrevia, 1 pl. abreviem; conj. prez. 1 sg. să abreviez, 3 să abrevieze; ger. abreviind (desp. -vi-ind)

abrevia (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviază, 1 pl. abreviem (-vi-em); conj. prez. 3 să abrevieze; ger. abreviind (-vi-ind)

abrevia vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviez, 3 sg. și pl. abreviază, 1 pl. abreviem (sil. -vi-em), 2 pl. abreviați; conj. prez. 3 sg. și pl. abrevieze; ger. abreviind (sil. -vi-ind)

abrevia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. abreviază, 1 pl. abreviem, 2 pl. abreviați, ger. abreviind, part. abreviat)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABREVIAT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

ABREVIAT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

ABREVIA vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

ABREVIA vb. a prescurta, a scurta. ( ~ numele unei instituții.)

Intrare: abreviat (adj.)
abreviat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviat
  • abreviatul
  • abreviatu‑
  • abrevia
  • abreviata
plural
  • abreviați
  • abreviații
  • abreviate
  • abreviatele
genitiv-dativ singular
  • abreviat
  • abreviatului
  • abreviate
  • abreviatei
plural
  • abreviați
  • abreviaților
  • abreviate
  • abreviatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abreviat (s.n.)
abreviat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviat
  • abreviatul
  • abreviatu‑
plural
  • abreviaturi
  • abreviaturile
genitiv-dativ singular
  • abreviat
  • abreviatului
plural
  • abreviaturi
  • abreviaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: abrevia
  • silabație: a-bre-vi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abrevia
  • abreviere
  • abreviat
  • abreviatu‑
  • abreviind
  • abreviindu‑
singular plural
  • abrevia
  • abreviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abreviez
(să)
  • abreviez
  • abreviam
  • abreviai
  • abreviasem
a II-a (tu)
  • abreviezi
(să)
  • abreviezi
  • abreviai
  • abreviași
  • abreviaseși
a III-a (el, ea)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abrevia
  • abrevie
  • abreviase
plural I (noi)
  • abreviem
(să)
  • abreviem
  • abreviam
  • abreviarăm
  • abreviaserăm
  • abreviasem
a II-a (voi)
  • abreviați
(să)
  • abreviați
  • abreviați
  • abreviarăți
  • abreviaserăți
  • abreviaseți
a III-a (ei, ele)
  • abrevia
(să)
  • abrevieze
  • abreviau
  • abrevia
  • abreviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abreviat, abreviaadjectiv

  • 1. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi abrevia DEX '09 MDA2 DEX '98

abreviat, abreviaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • abrevia MDA2

abrevia, abreviezverb

  • 1. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A abrevia titlul unei cărți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.