2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABORIGEN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGEN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigène] (Liv) Băștinaș.

*ABORIGEN I. adj. 🌍 Care-și are obîrșia din țara în care trăește, băștinaș, neaoș. II. ABORIGENI sm. pl. Locuitorii cei dintîi ai unei țări [fr.].

ABORIGEN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. Elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene. MACEDONSKI, O. IV 114.

ABORIGEN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).

ABORIGEN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigen, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigen, aborigeni, -e, adj. Băștinaș, autohton.

ABORIGEN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aborigen adj. m., s. m., pl. aborigeni; adj. f., s. f. aborige, pl. aborigene

aborigen (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigeni; adj. f., s. f. aborigenă, pl. aborigene

aborigen adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigeni; f. sg. aborigenă, pl. aborigene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABORIGEN adj., s. v. băștinaș.

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: aborigen (adj.)
aborigen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-bo-ri-gen info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
  • aborige
  • aborigena
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
  • aborigene
  • aborigenele
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
  • aborigene
  • aborigenei
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
  • aborigene
  • aborigenelor
vocativ singular
plural
Intrare: aborigen (s.m.)
  • silabație: a-bo-ri-gen info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
vocativ singular
  • aborigenule
  • aborigene
plural
  • aborigenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aborigen, aborigenisubstantiv masculin
aborige, aborigenesubstantiv feminin
aborigen, aborigeadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.