opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABNEGARE s. f. (Rar) Abnegație. – V. abnega.

ABNEGARE s. f. (Rar) Abnegație. – V. abnega.

abnegare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 476 / Pl: ~gări / E: abnega] 1 (Rar) Tăgăduire. 2-3 Lepădare de cineva sau ceva.

*ABNEGARE, *ABNEGAȚIUNE, *ABNEGAȚIE sf. Renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva: el era sublim de abnegare și de eroism (VLAH.) [fr. < lat.].

ABNEGARE s. f. (Rar) Abnegație. – Abstract verbal al lui abnega (rar folosit).

ABNEGA, abneg, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.

abnega vi [At: DA / Pzi: abneg / E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui. 2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.

abnegá vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez.ind. abnég. /<lat. abnĕgare, it. abnegare.

ABNEGA, abneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.

ABNEGA vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].

abnega vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)

A ABNEGA abneg intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegație

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abnegare (rar) s. f., g.-d. art. abnegării

abnegare (rar) s. f., g.-d. art. abnegării

abnegare s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegări

abnega (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. abneg, 2 sg. abnegi, 3 abneagă; conj. prez. 1 sg. să abneg, 3 să abnege; imper. 2 sg. afirm. abneagă

abnega (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 abneagă

abnega vb., ind. prez. 1 sg. abneg, 3 sg. și pl. abneagă

Intrare: abnegare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abnegare
  • abnegarea
plural
  • abnegări
  • abnegările
genitiv-dativ singular
  • abnegări
  • abnegării
plural
  • abnegări
  • abnegărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: abnega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abnega
  • abnegare
  • abnegat
  • abnegatu‑
  • abnegând
  • abnegându‑
 singular plural
  • abneagă
  • abnegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abneg
 (să)
  • abneg
  • abnegam
  • abnegai
  • abnegasem
a II-a (tu)
  • abnegi
 (să)
  • abnegi
  • abnegai
  • abnegași
  • abnegaseși
a III-a (el, ea)
  • abneagă
 (să)
  • abnege
  • abnega
  • abnegă
  • abnegase
plural I (noi)
  • abnegăm
 (să)
  • abnegăm
  • abnegam
  • abnegarăm
  • abnegaserăm
  • abnegasem
a II-a (voi)
  • abnegați
 (să)
  • abnegați
  • abnegați
  • abnegarăți
  • abnegaserăți
  • abnegaseți
a III-a (ei, ele)
  • abneagă
 (să)
  • abnege
  • abnegau
  • abnegară
  • abnegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abnegare, abnegărisubstantiv feminin

  • 1. rar Abnegație. DEX '09 DEX '98
    sinonime: abnegație
    • 1.1. Tăgăduire. MDA2
      sinonime: tăgăduire
    • 1.2. Lepădare de cineva sau ceva. MDA2
etimologie:
  • vezi abnega DEX '09 MDA2 DEX '98

abnega, abnegverb

  • 1. rar A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. DEX '09 MDA2 DN
    sinonime: nega renunța tăgădui
  • 2. A se lepăda de cineva sau ceva. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.