O definiție pentru ablucrare

ablucráre s.f. Împlinire. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor (EMIN.). • pl. -ări. /ab- + lucrare, după germ. abarbeiten „a (se) uza (prin folosire îndelungată)“.

Intrare: ablucrare
ablucrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ablucrare ablucrarea
plural ablucrări ablucrările
genitiv-dativ singular ablucrări ablucrării
plural ablucrări ablucrărilor
vocativ singular
plural