2 intrări

3 definiții

ablactá vb. I. 1 intr. A înceta secreția de lapte matern. 2 tr. A înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca. ♦ (refl.; despre sugari) A refuza laptele matern. • prez.ind. -ez. /<lat. ablactare; cf. lat. ab „fără”, lac, lactis „lapte”.

ablactá vb., ind. prez. 1 sg. ablactéz, 3 sg. și pl. ablacteáză

ablactá vb. tr. a înlocui treptat laptele matern în hrănirea sugarului. (< germ. ablaktieren, lat. ablactare)

Intrare: ablacta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ablacta
  • ablactare
  • ablactat
  • ablactând
singular plural
  • ablactea
  • ablactați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ablactez
(să)
  • ablactez
  • ablactam
  • ablactai
  • ablactasem
a II-a (tu)
  • ablactezi
(să)
  • ablactezi
  • ablactai
  • ablactași
  • ablactaseși
a III-a (el, ea)
  • ablactea
(să)
  • ablacteze
  • ablacta
  • ablactă
  • ablactase
plural I (noi)
  • ablactăm
(să)
  • ablactăm
  • ablactam
  • ablactarăm
  • ablactaserăm
  • ablactasem
a II-a (voi)
  • ablactați
(să)
  • ablactați
  • ablactați
  • ablactarăți
  • ablactaserăți
  • ablactaseți
a III-a (ei, ele)
  • ablactea
(să)
  • ablacteze
  • ablactau
  • ablacta
  • ablactaseră
Intrare: ablactat
ablactat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablactat
  • ablactatul
  • ablactatu‑
  • ablacta
  • ablactata
plural
  • ablactați
  • ablactații
  • ablactate
  • ablactatele
genitiv-dativ singular
  • ablactat
  • ablactatului
  • ablactate
  • ablactatei
plural
  • ablactați
  • ablactaților
  • ablactate
  • ablactatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)