2 intrări

3 definiții

ablactá vb. I. 1 intr. A înceta secreția de lapte matern. 2 tr. A înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca. ♦ (refl.; despre sugari) A refuza laptele matern. • prez.ind. -ez. /<lat. ablactare; cf. lat. ab „fără“, lac, lactis ”lapte“.

ablactá vb., ind. prez. 1 sg. ablactéz, 3 sg. și pl. ablacteáză

ablactá vb. tr. a înlocui treptat laptele matern în hrănirea sugarului. (< germ. ablaktieren, lat. ablactare)

Intrare: ablacta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ablacta ablactare ablactat ablactând singular plural
ablactea ablactați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ablactez (să) ablactez ablactam ablactai ablactasem
a II-a (tu) ablactezi (să) ablactezi ablactai ablactași ablactaseși
a III-a (el, ea) ablactea (să) ablacteze ablacta ablactă ablactase
plural I (noi) ablactăm (să) ablactăm ablactam ablactarăm ablactaserăm, ablactasem*
a II-a (voi) ablactați (să) ablactați ablactați ablactarăți ablactaserăți, ablactaseți*
a III-a (ei, ele) ablactea (să) ablacteze ablactau ablacta ablactaseră
Intrare: ablactat
ablactat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ablactat ablactatul ablacta ablactata
plural ablactați ablactații ablactate ablactatele
genitiv-dativ singular ablactat ablactatului ablactate ablactatei
plural ablactați ablactaților ablactate ablactatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)