8 definiții pentru ablactație

ABLACTÁȚIE s. f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.

ABLACTÁȚIE, ablactații, s. f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.

ablactáție (a-blac-, -ți-e / ab-lac-) s. f., art. ablactáția (-ți-a), g.-d. ablactáții, art. ablactáției

ablactáție s. f. → lactație

ablactație sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: ger Ablaktation] 1 Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată. 2 Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă.

ABLACTÁȚIE s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. ♦ Încetarea secreției de lapte matern la femei. [< fr. ablactation].

ablactáție s. f. 1. ablactare. 2. încetare a secreției de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)

ABLACTÁȚIE f. 1) Încetare a secreției de lapte matern. 2) Înlocuire a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului. /<germ. Ablaktation

Intrare: ablactație
ablactație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ablactație ablactația
plural ablactații ablactațiile
genitiv-dativ singular ablactații ablactației
plural ablactații ablactațiilor
vocativ singular
plural