opțiuni
  • info

7 definiții pentru abjurație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abjuráție s. f. Abjurare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjuration.

ABJURAȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].

abjurație s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)

*ABJURARE, *ABJURAȚIUNE, *ABJURAȚIE sf. Faptul de a abjura [fr.< lat.].

*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abjurație s. f., g.-d. art. abjurației; pl. abjurații

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABJURAȚIE s. v. abjurare.

Intrare: abjurație
abjurație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjurație
  • abjurația
plural
  • abjurații
  • abjurațiile
genitiv-dativ singular
  • abjurații
  • abjurației
plural
  • abjurații
  • abjurațiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abjurație, abjurațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.