2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABJUDECARE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
ABJUDECARE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abjudecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: abjudeca] Anularea, suspendarea (unui titlu, a unui drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abjudecáre s.f. (jur.) Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; anulare, suspendare printr-o hotărîre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. • pl. -ări. /v. abjudeca.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ABJUDECARE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abjudeca vt [At: DEX2 / Pzi: abjudec / E: lat abjudicare] A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abjudecá vb. I. tr. (jur.; compl. indică titluri de proprietate, drepturi etc.) A anula, a suspenda printr-o hotărîre judecătorească. • prez. ind. abjúdec. / < lat. abiudicare, după judeca.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABJUDECA vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abjudeca vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
A ABJUDECA abjudec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abjudecare (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecării; pl. abjudecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
abjudecare (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecării; pl. abjudecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abjudecare s. f. → judecare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 2 sg. abjudeci, 3 abjudecă; conj. prez. 1 sg. să abjudec, 3 să abjudece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 3 abjudecă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abjudeca vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 3 sg. și pl. abjudecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
abjudecare, abjudecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. MDA2 DN
-
etimologie:
- abjudeca DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
abjudeca, abjudecverb
- 1. A anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
- abjudicare DEX '09 MDA2 DEX '98 DN